„Înţelepciunea lumii acesteia este nebunie înaintea lui Dumnezeu!” (I Cor. 3, 19)

Bune și nebune

Un deget sugestivOana Băzăvan 03.02.2017

Sunt încă persoane care nu au înțeles gravitatea situației în care PSD aruncă din nou o țară întreagă. Discuțiile, reacțiile, evenimentele au depășit de mult sfera politică: discutăm deja despre trădarea și manipularea acestui popor de către o clică de infractori care se agață disperați de iluzia de putere pe care le-a dat-o votul unor români mințiți și înșelați și absenteismul altor români scârbiți și blazați. Ca și cum nu ar fi suficient caracterul penal al faptelor acestor așa-ziși politicieni (și mă refer aici inclusiv la modul în care au adoptat și au publicat această ordonanță a rușinii), atitudinea lor față de acest popor este incalificabilă.

citește articolul


Socrate şi IonDan Puric 31.01.2017

Un mare savant al lumii şi un mare mucenic în felul lui, şi un mare nedreptăţit, marele medic Paulescu, spune aşa, om răsăritean: omul de ştiinţă nu trebuie să se întrebe dacă există Dumnezeu; omul de ştiinţă trebuie să ştie că există Dumnezeu. Nici o contradicţie, nici un conflict între teologie şi cunoaştere. O armonie extraordinară. Mi-am adus aminte de primul Sinod, când Sfântul Spiridon nu mai avea argumente raţionale ca să vorbească despre Sfânta Treime – şi atunci se zice că s-a întâmplat o minune: a luat o cărămidă şi a strâns-o, şi a ieşit pământ, foc şi apă. Şi a zis: este şi cărămidă, este şi pământ, şi foc, şi apă. Aşa este şi Sfânta Treime. Aşa este în Răsărit – totul era unit. Am spus la un moment dat că în lucrarea creştină nu există contradicţii. Şi atunci, prin întoarcere, te gândeşti la acest paralelism şi această lume inversată: 1907 – cubismul. Obsesia pictorului cubist este să vadă ce se întâmplă în spatele obiectului. Vezi o vioară, da, dar cum arată vioara din spate? Atunci se deconstruieşte vioara şi pe tot cadrul pictural apare o structură reconstruită. Abstracţionismul – una dintre marile victorii ale artei apusene... Ne întoarcem la piramida răsturnată şi găsesc prin Însemnările unui pelerin rus cum intră într-o mănăstire şi-l întreabă un monah: „Ce cauţi aici?” Şi el spune: “Am păcătuit, părinte. Am fost pictor abstract...” Adică, dacă observaţi, omul răsăritean anchetează şi cercetează creaţia, nu creatorul. El nu poate să fie autonom în creaţie, el este teandric în parteneriat. Ştiţi, apropo de condiţia artistului, îl întreabă Socrate pe Ion: “Ce simţi tu pe scenă când faci teatru? “Nu eu, zeul vorbeşte prin mine. Eu sunt calea de transmisie.” Deci artistul – vector de transmisie. Grecul studiază proporţiile, le adună şi tehnic le face în frumosul natural, în chip extraordinar. Cum apare arta creştină, mă refer la arta religioasă, pentru că încerc să ating, repet, nu să consum, toate aspectele lucrului acestuia. Încerc să le ating ca dimpreună să fim mai atenţi la un lucru care încearcă să fie deja, de pe-acum, clasat ca un câştig al minţii, şi nu este adevărat – călcăm peste oameni vii. Artistul creştin nu mai este vector, el este în raport teandric – lui i se dă, apare vedenia, lucrează... Şi de aici apare transcendentalismul artei religioase, de aici este acel dincolo extraordinar pe care-l va pierde omul autonom al Renaşterii. Mare atenţie, nu lucrăm cu disocieri – nu există protest mai mare asupra Renaşterii decât al lui John Ruskin, care spunea: “aş fi vrut din nou sculpturile acelea neanatomice din catedrala gotică, care erau pline de credinţă, decât demonstraţia voastră de anatomie.” John Ruskin, fratele meu creştin de dincolo... Pentru că întâlnirea noastră este sătulă de prăpastii. Acum trebuie făcute poteci – şi nu poteci de Hora Unirii şi de internaţionalism, ci din gestualitatea şi existenţa noastă creştină, şi de-o parte, şi de alta.


Prostia distruge omenia!Vlad Mușat 10.01.2017

„Ci cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun .” (I Tes., 5, 21)

Hristos ne-a îndemnat să fim buni, smeriţi, să putem moșteni Împărăţia Cerurilor. Totuși, prin felul în care Fiul Lui Dumnezeu   S-a revelat, prin parabolele rostite, Iisus ne-a deschis nu numai sufletul, ci și mintea, din dorinţa de a ne ajuta să conștientizăm prezenţa divină în viaţa noastră.

citește articolul


Sfinţii de acasăVlad Mușat 13.12.2016

Bătrâneţea nu e o boală, ci reîntoarcerea la puritatea şi la bucuria dinăuntru…

“Dacă n-ai un bătrân, să-l cumperi.” Peste acest proverb s-a așternut un strat gros de praf și pare să-şi fi pierdut veridicitatea.

citește articolul


Sacrificiul la români Tudor Petcu 06.12.2016

A fi român nu este doar o stare de fapt, ci un Noroc ontologic.

Nu de puține ori m-am întrebat care sunt de fapt caracteristicile principale ale poporului român în sânul căruia m-am născut și am fost educat. Un popor contestat mai mult din interior și admirat încetul cu încetul din afară.

citește articolul