„Acum dar rămân acestea trei: credinţa, nădejdea și dragostea, dar cea mai mare dintre ele este dragostea.“ (1 Corinteni 13:13)
Când ați spus ultima oară Te iubesc? I love you? Ich liebe dich? Ti amo? Te quiero? J'taime? S'agapau? Când ați simțit ultima dată cu adevărat că vi se pogoară cerul în suflet și totul în jur este armonie, încântare, înălțare? Că universul devine mult prea mic pentru senzația mare care vă dă târcoale? Că soarele însuși vă stăruiește în suflet? Că luna cea plină vi se ascunde-n surâs? Că râde chiar și lacul în iarnă înghețat? Când v-ați gândit ultima oară cu adevărat la Dragoste?
citește articolul
Am revenit la Berlin după aproape cinci luni petrecute de curând în țară, și am realizat încă o dată că viața în România este de multe ori ca o existență într-o bulă, plutind uneori destul de departe de realitatea din jurul său.
Țara știrilor și a angoaselor
citește articolul
„Când ajung într-un loc nou – o nouă regiune, altă natură, alte obiceiuri, alte case și figuri – multe locuri văzute mă surprind, făcându-mă să mă gândesc că dacă aș fi trăit mereu în acea regiune, ele ar fi acum amintiri din copilărie. De aceea când mă plimb am impresia că spulber și violez visele altuia”, scria Cesare Pavese într-o filă de jurnal din aprilie 1943 (Cesare Pavese: Meseria de a trăi. Jurnal 1935-1950. Editura Allfa, București, 1999. Traducere, note, postfață de Ion Chirițescu).
Locul de unde îmi încep povestea
citește articolul
Festivalul Internațional de Film de la Berlin, ajuns la cea de-a 71-a ediție, se desfășoară anul acesta, pentru prima oară în istoria sa, în două etape: prima etapă în luna martie, în format online, adresat criticilor și juriului de specialitate, a doua etapă în luna iunie, cu filme prezentate în cinematografe pentru publicul larg din Berlin (în condițiile în care situația de pandemie o va permite...). Decizia de a schimba formatul de până acum a Festivalului a venit, firește, tot pe fundalul pandemiei actuale, care, din păcate, și-a pus amprenta și pe tot ceea ce înseamnă eveniment cultural la nivel înalt. În acest context, pentru organizatorii Festivalului de Film de la Berlin, decizia de a „împărți” festivalul a fost singura soluție pentru a putea păstra chiar și în condițiile vitrege actuale prezența sa în calendarul celor mai importante evenimente cinematografice ale anului.
Bucluc, nu glumă!
citește articolul
În parcul de lângă casă s-a format în urma ninsorilor abundente din ultimele săptămâni un derdeluș natural, care în doar câteva zile a schimbat total peisajul din jurul lui. Nu numai că i-a atras ca un magnet pe toți cei dornici de aer proaspăt și săniuș, devenind dintr-odată atracția principală a locului, dar parcă această mică formă de relief rotund, acoperită acum cu zăpadă, a reușit peste noapte (la propriu) să transforme lumea dintr-o lume tristă și posomorâtă, chiar posacă în ultima perioadă – mergând parcă din inerție într-o direcție neclară și de alții impusă – într-o lume a bucuriei, o lume a râsetelor și a șotiilor, a obrajilor roșii și a amintirilor de iarnă frumoasă în curs de formare.
La Berlin se zâmbește din nou
citește articolul
