Mirarea pare să-l fi părăsit pe omul modern, iar în locul profunzimii s-a instalat superficialitatea.
În ultima perioadă de timp se remarcă apetitul crescut pentru artă al întregii omeniri. Muzeele și galeriile se bucură de un număr spectaculos de vizitatori nu numai la expozițiile artiștilor consacrați, ci și la manifestările contemporanilor.
Întâlnire cu scriitorul Carlos Ruiz Zafón
A patra și ultima parte din ciclul Cimitirului Cărților Uitate, imaginat și prezentat de autorul spaniol Carlos Ruiz Zafón, a văzut de curând lumina tiparului. El laberinto de los espíritus (traducere liberă în română: Labirintul spiritelor), roman apărut la editura Planeta din Madrid, în noiembrie 2016, se alătură celorlalte trei cărți din aceeași sagă, pentru a finaliza cel mai ambițios proiect al autorului până la ora actuală.
Cea de-a 67-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin s-a desfăşurat între 9-19 februarie a.c., atrăgând, ca în fiecare an, oaspeţi internaţionali de cel mai înalt calibru (Richard Gere, Sienna Miller sau Hugh Jackman sunt doar câteva nume sonore), un public extrem de numeros şi jurnalişti din toate colţurile lumii, activi şi vocali, interesaţi chiar şi de cele mai mici detalii din spatele producţiilor prezentate. Cifrele exacte nu au fost încă anunţate, se lucrează în continuare la bilanţul final al ediţiei, ceea ce denotă încă o dată amploarea acestui eveniment cinematografic, cel mai mare festival de film din lume deschis publicului.
Cert este că Berlinale 2017 s-a prezentat fresh şi vital, prin cele 303 filme prezentate combinând genuri cinematografice variate şi mesaje puternice, atât în sfera artistică dar şi în sfera politică, neputându-se face abstracţie de la situaţia tensionată din întreaga lume la ora actuală. Dieter Kosslick, directorul Festivalului, a ţinut să mulţumească la gala finală tuturor cineaştilor care s-au înscris la cea de-a 67-a ediţie pentru că „au încercat să salveze lumea cu poezie, într-un prezent marcat de multiple turbulenţe”.
Pentru iubitorii de snooker din Germania, Masters-ul de la Berlin a devenit deja o tradiţie: din 2012, la început de februarie se strânge la Tempodrom elita snooker-ului mondial, şi pentru câteva zile Berlinul „respiră” snooker de cea mai bună calitate (vezi şi articolele din lunile aprilie 2014, martie-aprilie 2015, aprilie 2016). Cea de-a şasea ediţie a turneului de puncte din calendarul oficial World Snooker Association s-a desfăşurat anul acesta între 1-5 februarie; trofeul a fost adjudecat de Anthony Hamilton, care a reuşit astfel cea mai bună performanţă a carierei.
Între două sesiuni de joc l-am reîntâlnit la Berlin şi pe Alex Crişan, primul arbitru român de snooker Class 1 şi primul arbitru examinator la nivel internaţional din Sud-Estul Europei, o prezenţă constantă la evenimente snooker de cel mai înalt nivel. Am reuşit să facem un scurt interviu, în ciuda programului foarte încărcat al competiţiei, care face ca meciurile să dureze uneori până târziu în noapte…
Vineri, la premiera mondială a filmului Ana, mon amour s-a aplaudat. În picioare. La conferinţa de presă de după s-a râs. Cu poftă. Echipa filmului, în frunte cu regizorul Călin Peter Netzer, „dirijorul” discuţiei, s-a arătat dornică să povestească şi să răspundă la cele mai diverse întrebări, venite de la jurnalişti din întreaga lume.
Inspirat din cartea „Luminiţa, mon amour”, scrisă de Cezar Paul-Bădescu, de asemenea implicat în proiectul cinematografic ca scenarist (alături de Călin Peter Netzer şi Iulia Lumânare), filmul se clădeşte pe o atmosferă de relaţie complexă şi chiar complicată, în care personajele principale parcurg o călătorie de (re)cunoaştere grea şi dureroasă, à la Murakami. În legătura dintre Toma şi Ana se pot găsi elemente demne de „Pădurea norvegiană”, în ciuda faptului că nici scriitorul şi nici scenariştii nu au marjat pe o asociere estetică de acest gen, declarând că dacă se identifică asemenea influenţe, ele nu au venit în mod conștient.
