Cooltura

Oktoberfest este în zilele noastre o sărbătoare tradițională germană, cunoscută la nivel internațional. Nu numai în Germania, țara de unde provine, ci și în multe alte locuri de pe glob (inclusiv în România) se organizează în mod constant la început de toamnă așa-numita „sărbătoare a lunii octombrie“, cu bere, Brezn, Hendl sau Dirndl. Dar câtă lume mai știe oare cum a început, de fapt, această tradiție și care erau semnificațiile inițiale?

Primul Oktoberfest s-a organizat la München, capitala landului german Bavaria, în anul 1810, cu ocazia căsătoriei prințului Ludwig I de Bavaria cu prințesa Therese de Sachsen-Hildburghausen. Ideea i-a aparținut unui subofițer din Garda Națională Bavareză,  care a venit cu propunerea de a marca fericitul eveniment prin organizarea unei curse de cai, sugestie îmbrățișată cu mare încântare de regele Max I, cel care a poruncit imediat organizarea cursei. Astfel, în data de 17 octombrie 1810, la numai cinci zile după nunta regală, a avut loc în cinstea noii perechi cursa de cai dorită de rege. Totul s-a desfășurat pe o câmpie întinsă de la marginea orașului, cunoscută astăzi ca Theresienwiese, după numele soției moștenitorului Bavariei. Serbarea a fost un succes fulminant, din 40 000 de locuitori ai orașului la momentul respectiv au participat aproape 30 000, așa că în anul următor s-a organizat din nou, de data aceasta cu o durată de două zile. Și așa a început tradiția de pe Theresienwiese, supranumită pe scurt, în dialect bavarez,  dWiesn.

Drăguță, zâmbitoare și modestă, așa am descoperit-o pe Alina Rotaru încă de la prima noastră întâlnire, la celebra competiție de atletism ISTAF pe Olympiastadion Berlin, în septembrie 2016. Am păstrat de atunci legătura și am ajuns să cunosc în ea un om de valoare, corect și muncitor, preocupat de a se desăvârși pe calea aleasă și fără teama de a-și atinge limitele, în drumul spre autodepășire. Multipla campioană națională a României la săritura în lungime, legitimată în prezent la CSM București, se antrenează de trei ani în Germania, la Stuttgart, și a reușit anul acesta cea mai mare performanță a carierei până la ora actuală – medalia de aur la Campionatul Mondial Universitar de la Taipei. Printre multiplele conferințe de presă, invitațiile la emisiuni radio și TV, evenimente de gală și alte întâlniri obligatorii ce au urmat revenirii campioanei în țară, Alina și-a făcut timp să ne răspundă și nouă la câteva întrebări. Am stat de vorbă cu medalia la vedere, am povestit și ne-am simțit foarte bine în preajma unei tinere cu care România este datoare să se mândrească.

Multă lume știe că m-am dedicat în ultima perioadă unui doctorat în literatură și interculturalitate la Universitatea Humboldt din Berlin. În decurs de cinci ani, cu o bursă de la Fundația Konrad Adenauer, am lucrat cu diferite metode de investigație, am susținut referate științifice la congrese și conferințe internaționale, am absolvit un stagiu de cercetare interculturală la Madrid și am lucrat cu bucurie la teza mea de doctorat dedicată unei figuri mitologice aparte, Medeea. Toate acestea din dorința de a „diseca” mitul Medeei în laboratorul interculturalității și de a-l comenta dintr-o perspectivă nouă, ancorată în epoca în care trăim.

Mi-am încheiat cu succes cercetarea, iar lucrarea mea de doctorat a fost publicată de curând în Germania, sub formă de studiu de literatură interculturală. O deosebită bucurie a reprezentat-o și colaborarea la acest proiect cu marea artistă Geta Brătescu, ea însăși pasionată de figura mitologică a Medeei, a cărei litografie Potraits of Medea ilustrează coperta cărții.  Mă bucur să pot împărtăși acum cu cititorii Revistei Conștiința această apariție editorială care marchează un moment important în munca mea de cercetare recentă.