Festivalul Internațional de Film de la Berlin a avut loc anul acesta în luna februarie, în format fizic, în ciuda momentului de apogeu la momentul respectiv al valului omicron din pandemia de coronavirus.
Organizatorii s-au încăpățânat să lase Berlinala 2022 să se desfășoare cu prezența personală a starurilor invitate și a publicului (la capacitate redusă), cei doi directori ai festivalului, Mariette Rissenbeek și Carlo Chatrian, accentuand în mai multe rânduri că „acum, mai mult ca niciodată, lumea are nevoie să vadă din nou filme în cinema“. Cu siguranță nu au avut sarcina ușoară să își ducă planul la bun sfârșit, mai ales dacă ne gândim că exact înainte de startul ediției cu numărul 72 Senatul berlinez a înăsprit restricțiile legate de pandemie, ceea ce a dus, firește, și la modificări în desfășurarea Festivalului de film. Regulile de acces pentru participanți, public și presă au fost schimbate de mai multe ori, în funcție de diferitele ordonanțe date de conducerea Berlinului la fiecare cateva zile...
citește articolul
Luna is my middle name
Sunt lucrurile mici, cele care dor. De fapt, lipsa lor. O îmbrățișare neprogramată; un sărut pe frunte, lângă tâmplă, ca semn de afecțiune dătătoare de forță și inspirație, energie vie; un zâmbet spontan, oferit pe nebănuite, în timp ce colțurile gurii se ridică instinctiv spre urechile atât de dornice să audă vocea care îți sună a fericire. Fericirea scăpată printre degete se transformă în cea mai cruntă pedeapsă atunci când îți dai seama de ea. Regretul nu e suficient de puternic să exprime durerea, durerea nu e suficient de dură, să exprime groaza care te năpădește atunci când realizezi că ceea ce aveai și ai pierdut se dovedește a fi mai important decât ceea ce ți-ai dorit și nu ai putut avea...
citește articolul
„Frumusețea este darul lui Dumnezeu“ (Aristotel)
„Frumusețea e în ochii privitorului“, spune un vechi proverb german, ceea ce în echivalență românească populară ar putea fi tradus prin „nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie“. O atitudine subiectivă, deci, o impresie, o părere, o interpretare personală, variind de la privitor la privitor, în funcție de o mulțime de factori, printre care și background-ul personal al fiecăruia, cam așa ar fi de înțeles frumusețea, am putea gândi. Frumusețea poate fi comentată, însă, și la nivel obiectiv, existând numeroase studii și cercetări științifice despre cum poate fi definit conceptul de frumusețe, respectiv conceptul frumosului ca o categorie estetică.
citește articolul
„Dansul este poezie tăcută“ (Simonide din Creos)
Atât de pasional, atât de captivant, atât de simplu, și totuși atât de complex...
citește articolul
„Acum dar rămân acestea trei: credinţa, nădejdea și dragostea, dar cea mai mare dintre ele este dragostea.“ (1 Corinteni 13:13)
Când ați spus ultima oară Te iubesc? I love you? Ich liebe dich? Ti amo? Te quiero? J'taime? S'agapau? Când ați simțit ultima dată cu adevărat că vi se pogoară cerul în suflet și totul în jur este armonie, încântare, înălțare? Că universul devine mult prea mic pentru senzația mare care vă dă târcoale? Că soarele însuși vă stăruiește în suflet? Că luna cea plină vi se ascunde-n surâs? Că râde chiar și lacul în iarnă înghețat? Când v-ați gândit ultima oară cu adevărat la Dragoste?
citește articolul
