Născută și crescută la Lipova, într-un mediu ca un mozaic cultural și lingvistic (în familie vorbea de mică româna, germana, maghiara, italiana), Carmen-Francesca Banciu se numără astăzi printre cei mai cunoscuți și apreciați scriitori originari din România stabiliți în Germania.
De mică am fost fascinată de cifra trei. Forma sa ca o unduire de val în aer, ca aripi de pasăre în fâlfâitul zborului, jumătatea superioară a unei inimi privite pe orizontală… și asta cu mult timp înainte de a-i afla simbolistica puternică în religia creștină sau însemnătatea ca cifră magică în numerologie, ca piatră de temelie în mitologie. Mă încânta faptul că în basme totul se întâmpla de trei ori: se aruncau trei obiecte fermecate, erau trei probe de trecut de către erou, la un moment dat cineva se dădea de trei ori peste cap, ori apăreau trei fete de împărat, se petrecea trei zile și trei nopți etc., ceea ce îmi crea senzația de simetrie și cumva de echilibru în poveste (am aflat mai târziu la cursurile de teorie literară că exact acesta era scopul, iar acum, bazându-se pe asta, cele mai noi tehnici de vorbit în public recomandă chiar tripla repetiție, respectiv dublul paralelism, tocmai pentru a da greutate și stabilitate discursului).
Când interculturalitatea se transformă în intercoolturalitate
După lansarea oficială a cărții Intercooltural în România, în luna octombrie a anului trecut, în cadrul Festivalului „Conștiința”, la Filarmonica „Paul Constantinescu” din Ploiești, volumul care reunește cele mai apreciate și citite articole ale ultimilor ani din rubrica de față, a fost acum prezentat și la Berlin.
Luna mai este, pentru mulți, o perioadă bună pentru o scurtă pauză de la lucru. Sărbătorile au trecut și deși vacanța de vară se apropie, ea parcă tot departe e, așa că un city-break este de multe ori soluția pentru o scurtă schimbare de peisaj și împrospătare a forțelor într-un ambient nou.
Zubin Mehta și Martin Grubinger - între clasic și contemporan
Apa se unduiește lin pe fundal de vreme berlineză, vântul ne leagănă pe note de martie capricios, baba mea aleasă de mai bine de douăzeci de ani în aceeași zi îmi șoptește la ureche: „stai liniștită, frumusețea vine din interior”. Privesc fascinată cum lumina modifică forma și culoarea ochilor, retreziți la viață prin susurul fin al apei de sub vaporașul de la Stern und Kreis care ne duce spre inima Berlinului, printre istoria secolelor trecute și istoria recentă, până la istoria simțită și trăită a zilelor noastre – toate îmbinându-se armonios pe malurile Spree-ului, râul care străbate capitala germană sălășluită de 916 poduri (de două ori mai multe poduri decât în Veneția!).
