”În căutarea lor comună, ştiinţa şi religia sunt prietene, nu vrăjmaşe.” (John Polkinghorne)
Dorinţa omului de a se apropia de taina supremă, de a înţelege rostul lucrurilor şi sensul vieţii, se poate împlini dacă gândirea, cunoaşterea şi credinţa se întâlnesc armonios, subtil şi împreună reuşesc, după afirmaţia Sfântului Maxim Mărturisitorul, să urce „mintea omului care a lucrat virtuţile la înălţimea lui Dumnezeu prin asemănare”.
”Frumusețea e pretutindeni, dar nu se dezvăluie decât dragostei”. (Emil Male)
Universul a fost înzestrat de Dumnezeu cu ordine raţională, pe care explorările ştiinţifice întreprinse de om în căutarea adevărului îl ajută să o înţeleagă în corelaţie cu structura lui.“Dacă sufletul raţional n-ar fi în trupul raţional constituit, legat de lumea raţional organizată, sufletul nu s-ar putea ridica prin gândire la Dumnezeu” (Părintele Stăniloae)
”În lume nu există nimic absolut; doar raportarea la divinitate întrevede absolutul.”
”Pentru a crea, Dumnezeu a iubit chiar şi ceea ce nu exista”
În viaţa noastră, dragostea este sentimentul sacru care reprezintă subiectul principal dintotdeauna, la care ne raportăm atât pe verticală, într-o infinită urcare către Dumnezeu, cât şi pe orizontală către aproapele, agape şi respectiv, eros.
”Lumea întreagă e o frază în curs de rostire, o ordine care tocmai se formulează”. (Fericitul Augustin)
