Odată, avva Serapion trecea printr-un sat din Egipt și a văzut o prostituată stând în camera ei. Bătrânul i-a zis: „Așteaptă-mă diseară, vreau să vin și să-mi petrec noaptea lângă tine”. Ea a răspuns: „Bine avva”. Apoi a pregătit și a așternut patul. Seara, bătrânul a venit, a intrat în cameră și i-a zis: „Ai pregătit patul?”. Ea răspunde: „Da, avva”. El a închis ușa, apoi îi zice: „Puțină răbdare. Noi avem o lege și trebuie s-o împlinesc”. Și bătrânul a început slujba. A citit psaltirea și la fiecare psalm făcea câte o rugăciune pentru prostituată, cerând lui Dumnezeu să o convertească și s-o mântuiască. Și Dumnezeu l-a ascultat. Femeia s-a așezat tremurând lângă bătrân și a început să se roage cu el, iar când au isprăvit Psaltirea ea a căzut la pământ. Apoi bătrânul a început Apostolul și a citit mult dintr-însul, până a terminat slujba. Femeia, străpunsă până la lacrimi și dându-și seama că bătrânul n-a venit la ea ca să păcătuiască, ci ca să-i mântuiască sufletul, a căzut înaintea lui și i-a zis: „Fie-ți milă, avva, și du-mă unde pot să-i fiu pe plac lui Dumnezeu”. Bătrânul a luat-o, a dus-o la o mănăstire de fecioare și a încredințat-o unei amme, zicându-i: „Ia-o pe sora aceasta, dar nu-i pune jug sau poruncă precum celorlalte surori, ci, dacă vrea ceva, dă-i, iar dacă vrea să plece undeva, las-o să plece”. După câteva zile femeia i-a zis ammei: „Eu sunt o păcătoasă și vreau să mănânc o dată la două zile”. După alte câteva zile i-a zis din nou: „Am multe păcate, vreau să mănânc o dată la patru zile”. După câteva zile o cheamă iar pe amma și-i zice: „Fiindcă l-am supărat foarte tare pe Dumnezeu cu păcatele mele, te rog, pune-mă într-o chilie, astup-o și, printr-o gaură, dă-mi un pic de mâncare și de lucru”. Amma a făcut întocmai și femeia a devenit plăcută lui Dumnezeu pentru tot restul vieții sale.
Avva Iosif Pelusiotul ne-a povestit: Pe când trăiam la Sinai era un frate destoinic, nevoitor și frumos la trup. Venea în biserică, la slujbă, îmbrăcat într-o haină veche, strâmtă și peticită în mai multe locuri. Văzându-l de fiecare dată venind așa pentru liturghie, l-am întrebat: „Frate, uită-te la ceilalți călugări, parcă-s îngeri când vin la liturghie în biserică. Tu de ce vii mereu îmbrăcat așa?”. El mi-a zis: „Iartă-mă, avva, dar nu am alte haine”: Atunci l-am luat în chilia mea, i-am dat un leviton și tot ce-i mai trebuia și a început să vină îmbrăcat ca și ceilalți frați și părea un înger. Odată, părinții au fost nevoiți să trimită zece frați la împărat, cu o treabă, și l-au ales și pe el între dânșii. Dar el cum a auzit s-a închinat părinților și le-a zis: „Iertați-mă, pentru numele Domnului, dar nu pot merge, pentru că sunt sclavul unui mare dregător de la curte și dacă mă recunoaște, îmi ia rasa și mă pune din nou în robie”. Părinții, înduplecați, l-au lăsat acasă, dar pe urmă au aflat de la cineva care-l cunoștea foarte bine că în viața lumească fusese prefectul pretoriului. A inventat acel motiv, ca să nu fie recunoscut și sâcâit de oameni. Atât de mult se străduiau părinții să fugă de slava și de tihna acestei lumi”.
Povesteau, despre avva Macarie, că, odată, el fiind plecat, i-a intrat un hoț în chilie și când s-a întors, l-a găsit pe hoț încărcându-și cămila cu lucruri. El a intrat în chilie și a început să-l ajute pe acela să care lucrurile. După ce a încărcat tot, hoțul s-a apucat să bată cămila, ca să se scoale în picioare, dar cămila nu vroia și pace. Văzând că nu se scoală, avva Macarie a intrat în chilie și a căutat o săpăligă. A luat-o și a pus-o pe cămilă zicând: „Uite, frate, asta căuta cămila”. După care bătrânul a bătut-o peste un picior și i-a zis: „Scoală-te”. Îndată cămila s-a sculat și, datorită vorbei lui, a mers câțiva pași. Apoi iar s-a așezat și nu s-a mai sculat până când nu s-a descărcat toate lucrurile furate. După aceea a plecat.
Un frate s-a dus la avva Macarie Egipteanul și l-a rugat: „Avva, spune-mi un cuvânt”. Bătrânul îi zice: „Du-te în cimitir și ceartă morții!”. Fratele s-a dus, i-a certat și a aruncat cu pietre, apoi s-a întors să-i spună bătrânului că a îndeplinit porunca. Acesta l-a întrebat: „Și ce ți-au spus?”. „Nimic.” Bătrânul îi zice: „Du-te iarăși mâine și laudă-i”. Fratele s-a dus și i-a lăudat făcându-i „apostoli”, „sfinți” și „drepți”. Apoi s-a întors la bătrân și i-a zis: „I-am lăudat”. El l-a întrebat: „Și nu ți-au răspuns nimic?”. Fratele a zis: „Nu”. Bătrânul îi zice: „Ai văzut, așadar, cât i-ai certat și cât i-ai lăudat, iar ei nu ți-au spus nimic. La fel și tu, dacă vrei să te mântuiești, fii mort, neluând în seamă nici nedreptatea oamenilor, nici lauda lor, precum morții. Astfel vei putea să te mântuiești”.
citește articolul
Nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare, departe, Dumnezeul nostru, Care ai rânduit prin Legea cea veche și prin cea nouă aceste zile de post la care ne-ai învrednicit să ajungem, de la Tine cerem și Ție ne rugăm: întărește-ne cu puterea Ta, ca să ne nevoim cu înțelepciune, spre slava numelui Tău celui sfânt și spre iertarea păcatelor noastre, pentru omorârea patimilor și stârpirea a tot păcatul, ca prin pocăință împreună cu Tine răstignindu-ne și îngropându-ne, să ne ridicăm din faptele cele moarte și să petrecem cu bună plăcere înaintea Ta în toate zilele noastre. Că Ție Ți se cuvine a ne milui și a ne mântui pe noi, Hristoase, Dumnezeul nostru, și Ție slavă Îți înălțăm, deopotrivă și Celui fără de început al Tău Părinte și Preasfântului, bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!
