■ „Ce-i patriotismul pentru tine?”, mă întreabă un prieten... E-o stare..., imposibilă uitare a locului impregnat de rezonanțele limbii pe care-am învățat-o de la mama, de la tata, de la mătușa și de la bunici. Este chipul și mâna învățătoarei mele, a preotului care m-a botezat și toate colindele pe care le fredonez încă. Și, mai ales, înscrisurile lui Dumnezeu în lumea aceea care i-a receptat chemarea în valorile ei zilnice. Acestea țin, într-un fel, de un registru sentimental și personal, înainte de toate. Puternic, definitoriu pentru orice existent care dobândește, prin experiență, conștiință de sine și, totuși, în cele din urmă, sentimental. Și, de aici, cred, subiectiv.
Lupta de rezistență
citește articolul
O personalitate extraordinară, complexă, care a redat cu acuratețe exemplară mesajul lui Hristos, Saul din Tars, Pavel după convertire, s-a născut prin anul 6-10 e.n. (în unele scrieri în 8 e.n.). A văzut lumina zilei la Tars (Cilicia, în Turcia de azi), la 8 zile a fost tăiat împrejur; fiind din neamul lui Israel, din seminția lui Veniamin, după lege fariseu.
Aprigul prigonitor
citește articolul
”Orice ființă vie pe care o întâlnesc este parte activă din planul lui Dumnezeu.”
Nu mi-a aparținut niciodată timpul prin care trec. Timpul acesta este sumă de daruri și semne pe care le primesc preț de o idee. Toate sunt sensuri instantanee pe care decid să le fac lucrătoare în căutări care nasc alte căutări. A dărui cuiva o parte a acestui dar care mi s-a oferit este maniera cea mai la îndemână prin care pot mulțumi Domnului pentru darul Vieții.
citește articolul
”Suntem noi altfel decât sub umbrela protectoare a Providenței?”
Exercițiul de decriptare a realității – evaluat de manieră reducționistă drept „filosofic” prin chiar ignorarea faptului că filosofia este o elaborată arhitectură a gândirii – trebuie condus printr-o interogare țintită a datelor de care dispunem, și nu dinspre tendința de a da sentimentelor forme absolute.
citește articolul
«Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinţii» (Ier. 31, 29)
Rupt de spiritualitate și ancorat în lumea multitasking a noului tip de materialitate, Copilul postmodernității devine o ființă epuizată interior. Printre altele, mai nou, mintea îi este manipulată constant de maşina de iluzii care-i vinde Crăciunul sub formă de cadouri sofisticate.
citește articolul
