”De judecata de dincolo nu scapă nimeni!”
M-a confruntat cu mine însumi recent, amical de altfel, un domn într-o discuție legată de necesitatea politicii ca intrare în lume. Am ezitat să replic, după o tăcere care a fost orice în afară de ascultare. Buzele-mi erau deja conectate contestatar la partea din minte care procesa materia indigestă a invitației! Dintr-o dată, reperându-mi istoria familială, am înțeles pe loc, prins între confirmări rămase în umbră, ce înseamnă „drumul îngust”. Știam că o aflasem deja, timpul își făcuse lucrarea, însă o ținusem printre striații strivite de indiferență, undeva între minte și încordările ei minime. Drumul îngust ruinează orgoliile, intențiile le confruntă cu binele mimat. Plăsmuit din esențe, îmi amintește, radical ca un cutremur, că fidelitatea față de lumea unui prunc pentru care Dumnezeu rămâne prezent într-un colț de icoană, are în ea mai mult decât continentul întreg al cuvintelor din jur.
citește articolul
”Ortodoxia este o formă de credință care a favorizat stagnarea culturală și socială a individului”. A devenit atât de curentă formula încât aproape nu mai are sens să explici celui care emite acest gen de opinie că raționamentul său este defectuos.
Legătura cu Adevărul suprem
citește articolul
Un clișeu al necredinței: Ortodoxia stagnează dezvoltarea culturală și socială a individului
A devenit atât de curentă formula, repetată într-o inconștiență care spune multe despre rostitor, cum că Ortodoxia este o formă de credință care a favorizat stagnarea culturală și socială a individului, încât aproape nu mai are sens să explici celui care emite acest gen de opinie că raționamentul său este defectuos.
citește articolul
Nu este necesar să mergem până la capătul lumii pentru a observa că omul este singura creatură care s-a rătăcit…
Tine de natura omului să se poată plia cosmosului, partenerul său temporal, la fel cum ţine tot de natura lui să intuiască drumul către ordinea sa interioară. Există un fel de similitudine între cei doi, pe care omul refuză să o urmeze chiar şi atunci când o intuieşte. De aici şi tragica lipsă de armonie între el şi lume.
citește articolul
”Nu există căi intermediare, ci doar drumul strâmt și îngust”
Semnificația clipelor nu poate fi înțeleasă decât după ce timpul le va fi decantat conținutul în spațiul interiorității. Omul care caută în Dumnezeu înțelege că nu este neapărat necesar să caute explicații la tot ceea ce se întâmplă în lume, ci să-și observe, înainte de toate, locul de-a lungul înaintării sale personale.
citește articolul
