"Știința fără conștiință este ruina sufletului" François Rabelais

Protocol în cerPr. dr. Claudiu Băzăvan 14.11.2016

Se zice că doi prieteni, oameni credincioşi, de condiţie modestă, îşi spuneau unul altuia din când în când: „Şi în cer e ca şi pe pământ! Cine o duce bine aici, o va duce bine şi acolo. Cine o duce rău aici, o va duce rău şi acolo! Nu există dreptate! ” S-a întâmplat să moară amândoi deodată şi, pentru că aveau sufletele curate, Dumnezeu, în marea Sa milostivire, le-a trecut cu vederea micile cârcoteli, poftindu-i în rai. Pe când se apropiau de uşa raiului, încântaţi că au acces la fericirea fără de sfârşit, au văzut o mulţime de îngeri care dădeau zor cu pregătirile: unii aranjau covorul roşu, alţii dădeau tonul pentru intonarea marşului triumfal, unii aşterneau flori, alţii aprindeau lumânări în sfeşnice. Cei doi prieteni se aflau în al nouălea cer… Dar în clipa în care se pregăteau să pună piciorul pe covorul roşu, un îngeraş îi trase de-o parte, zicându-le: „Iertaţi-mă, nu pe intrarea principală, vă rog!” Şi le arătă o intrare laterală modestă, fără flori, covor roşu, sfeşnice sau cor de îngeri. „Bine, dar pentru cine sunt toate acestea?”, întrebară dezumflaţi. „Pentru un episcop!”, îi lămureşte îngerul. „Vezi, ţi-am spus eu că nici în cer nu găsim dreptate?” îşi spuseră unul altuia. Văzându-i dezamăgiţi, îngerul le-a zis: „Nu fiţi trişti! Dincolo de poartă toţi sunteţi la fel de fericiţi. Primirea triumfală de care are parte episcopul are o explicaţie cu care şi voi veţi fi de acord. Ca voi, oameni simpli şi curaţi cu inima, vin cu miile în fiecare zi. Nu ne-o luaţi în nume de rău, ne-am obişnuit! Un episcop însă, aşa ceva este atât de rar…Nici nu mai ţin minte  când a mai ajuns unul pe aici!” (poveste nostimă -şi nu prea- consemnată de Antonie Plămădeală, în volumul de predici Tâlcuiri noi la texte vechi, Editura Pronostic,  1996, p. 583).

Va fi fost bucurie mare în cer când smeritul episcop al Maramureşului şi Sătmarului, Iustinian Chira, în vârstă de 95 de ani, şi-a luat rămas bun de la această lume în seara zilei de sâmbătă, 30 octombrie, şi a trecut la Domnul ca să oficieze Sfânta Liturghie puţin mai devreme, printre îngeri. Şi ca dovadă că dincolo de mormânt se deschide adevărata viaţă, preasfinţitul ne-a dat un semn. În timp ce unii colegi ai săi din Sfântul Sinod sunt anchetaţi pentru diferite potlogării financiare, unul aflându-se chiar sub control judiciar pentru suspiciunea de a fi deturnat fonduri europene, Preasfinţitul Iustinian găseşte de cuviinţă să …zâmbească din sicriu. Autorii unui filmuleţ postat pe youtube şi nedifuzat de către posturile de televiziune (preocupate mai degrabă de  lichidarea mediatică a Bisericii) susţin că înregistrarea cuprinde cel puțin trei minuni care dovedesc sfințenia arhiepiscopului, considerat sfânt încă din timpul vieții și supranumit "voievod al Maramureșului": A zâmbit din sicriu, a deschis ochii când era pus în groapă şi, în al treilea rând, geamul sicriului s-a aburit pentru că respira ca un om viu. Minunile s-au produs pe când sicriul cu trupul neînsuflețit al Înaltpreasfințitului era coborât în mormântul mânăstirii maramureșene Rohia, unde își doarme somnul de veci și părintele Nicolae Steinhardt, autorul celebrului ”Jurnal al Fericirii”.

citește articolul


Nectarie, Sfântul care descoperă cerul. Drumul spre ordinea interioarăNicușor Nacu 11.11.2016

În plin august torid, sfântul radia o răcoare mistică pe care o puteai simţi aproape trupeşte.

Pentru conștiința ortodoxă, Sfântul Nectarie a devenit deja un nume sinonim cu minunea. Despre el s-a vorbit și se vorbește constant, ca semn al prețuirii de care se bucură în spațiul creștinismului ortodox. Până într-acolo încât uzajul de a da mărturie despre minunile sale sau despre bucuriile resimțite de către cei care au avut privilegiul de  a-i fi în preajmă apare aproape mai important decât faptul de a vorbi despre viața sa!

citește articolul


Scrisoare către vlădica11.11.2016

Vlădica Eugeniu mă folosea drept tahigraf, îmi dicta câte o scrisoare adresată unui „preaiubit frate în Hristos”, îi spunea ce-i spunea, întrerupea scrisoarea și comenta ca un oarecare cunoscut asupra adresantului, că-l știe el ce fel de poamă este, de când cu escrocheria de la Alba Iulia, continua dicteul cu „ne este cunoscută dragostea Preasfinției Voastre față de Smerenia Noastră”, comenta iarăși pe seama acestui bandit care ajunsese vlădică prin intervenția crapilor cu care-l îndopa pe ministru, și încheia cu „primiți, Vă rugăm, Preasfințite, ale Noastre întru Hristos frățești îmbrățișări”.

  • Fragment din Valeriu Anania, Memorii,  Polirom 2008, pp. 35-36.

Despre îngeri09.11.2016

Preot doctor Mihai Claudiu Băzăvan, invitat la Antena 1 Ploiești

-Biserica ortodoxă îi prăznuiește astăzi pe Sfinții Arhanheli Mihail și Gavriil care sunt considerați patronii spirituali ai jandarmeriei.

citește articolul

A apărut nr. 174-175, martie-aprilie 2020

Din sumar:

Afară cu intrușii! - pr. dr. Claudiu Băzăvan

Nu vom mai avea nicio scuză - Vlad Mușat

Pandemia nu oprește Învierea - Gabriela Băducu

Un nou început - Carmen Elena Toader

Lacrima Învierii - Carmen Elena Toader

Împreună vom străpunge întunericul - Florina Steliana Vasilescu

În fața Lui zidurile cad! Pe urmele Mântuitorului - Georgiana Ionescu Iordache

Semnalul revistei Conștiința din 2018: Vremuri de Pre-Parusie - Silviu Alupei

„Jos cu anafura! Sus cu drojdia!” - pr. dr. Claudiu Băzăvan

File de poveste personală - Berlinala 2020 (II) - Dr.phil. Cătălina Ene Onea

Un alt fel de Paște - Stelian Gomboș

Constante - Sabina Ene

Readuși cu picioarele pe pământ - Constantin St. Dogaru

„Fapta să îți fie ca rugăciunea!”

Iubirea care nu  moare - Cosmin St. Georgescu

Paști în zeghe de lumină - Carmen Elena Toader

Tristețea la vreme de pandemie - Dr.Roxana Constantinescu

New York cheesecake- Valentina Georgescu

PARTENERI