"Știința fără conștiință este ruina sufletului" François Rabelais

Dimensiuni ibericeSabina Ene 09.11.2016

În vecinătatea cetăţii istorice Malaga, Costa del Sol îşi desfăşoară arsenalul: Almunecar, Nerja, Torremolinos, Benalmadena, Fuengirola, Mijas Costa, Marbella, Puerto Banus, Estepona, înşiruite până la stânca Gibraltarului, ca nişte boabe de perle pe firul de aur al Mediteranei. Dintre ele, Torremolinos, recunoscută ca fiind cea mai veche staţiune şi mereu înnoită, îşi trăieşte bucuriile din plin, diurn şi mai ales nocturn, descoperind turiştilor săi deviza spaniolă: “Vivir sin dormir”. Neadaptaţi la programul de noapte, ne facem vizitele la muzee şi excursiile ziua, împletindu-le cu activităţile litorale şi mai ales cu lectura.

Malaga

citește articolul


Moartea care nu mai trezeşte la viaţăConstantin St. Dogaru 08.11.2016

... Moartea nu înţelege gramatica noastră, nu ascultă de nicio regulă, nu poate fi declinată şi nici conjugată cu ceva. Moartea este moarte cum nimicul este nimic în ciuda oricărei încercări de a o scoate din metafizica ei pură. Misterul morţii nu poate fi negociat. Cu „viaţa” se mai poate discuta, cu moartea nu. În om, viaţa e conştiinţă a morţii, dar în sine moartea e „inconştientă” de sensul vieţii, al omului, al valorilor. E oarbă şi acţionează ca atare, nu în virtutea unui raţionament, a unor calcule. În timp ce viaţa te lasă să vorbeşti, moartea te lasă mut. Nu crede în lacrimi, nu-ţi iartă durerea, nu-ţi îmblânzeşte suferinţa, dorul, nu întreabă nici cine eşti, nici ce-ai făcut, nici dacă eşti sfânt sau ticălos, nici de credinţă, nici dacă ai fost necredincios, nici dacă ai fost prinţ efemer al acestei lumi, nici dacă ai fost un cerşetor, nici câtă carte ai învăţat, nici dacă ai fost un măturător de stradă. În faţa morţii toate acestea şi altele asemenea acestora sunt egale cu zero. Moartea, spre deosebire de viaţă, n-are răbdare şi te vrea pentru că te iubeşte în timp ce viaţa pe care ai iubit-o, tocmai ea te-a trădat, încercând în fel şi chip să te distrugă; Moartea nu e ură, dar viaţa este si ură... În faţa morţii toate silogismele noastre, toate sistemele noastre filosofice ar trebui să se reducă la un singur cuvânt: „vai”, iar toată deşteptăciunea şi grozăvia noastră să se smerească, să stea în genunchi. Dimpotrivă, am văzut chipuri semeţe, reci şi am sfârşit în a crede că trufia omenească n-are margini nici chiar în faţa morţii, că în lumea în care trăim şi ne-am „educat” nici faptul morţii, că suntem trecători nu ne mai cutremură, nu ne mai trezeşte la viaţă, că misterul morţii a devenit o simplă hârtie ştampilată, un „certificat de deces” şi o „adeverinţă de înmormântare”... Mister transformat în spectacol grotesc.


Şi ei au dreptul la educaţie!Dana Oncioiu 08.11.2016

Să-i înţelegem, să-i acceptăm, să-i ajutăm!

A fi părintele unui copil cu dizabilităţi înseamnă a-ţi asuma o cruce grea şi pe termen nelimitat. Uneori este nevoie să te lupţi pentru drepturile copilului tău într-o societate care nu pare să înţeleagă şi să accepte suferinţa unei făpturi nevinovate.

citește articolul


Emoţie şi rugăciune07.11.2016

Concertul corurilor parohiale din Ploiești

Ploieştenii care au ajuns aseară la Filarmonica Paul Constantinescu au avut parte de un strălucit spectacol de muzică şi rugăciune. Concertul Corurilor Parohiale din Ploieşti a prilejuit întâlnirea cu cele mai talentate coruri creştin ortodoxe: Corul Parohiei Sfânta Vineri, dirijor preot Bogdan Grigorescu, corul parohiei Înălțarea Domnului, dirijor profesor Ovidiu Badea, corul parohiei Maica Precista, dirijor Anca Constantin, corul parohiei Sfinții Împărați, dirijor profesor Maria Șoșoi și grupul bărbătesc Axios al parohiei Înălțarea Domnului, dirijor ing. Florin Petrescu. În prezența unei săli pline şi entuziaste au fost prezentate cu talent și emoție piese din repertoriul clasic coral aparținând celor mai cunoscuți compozitori români (Nicolae Lungu, Gheorghe Cucu, Paul Constantinescu), dar și din repertoriul internațional. Au prezentat cei doi părinți protoierei, Mihaiță Stroe (Ploiești Sud) și Adrian Matei (Ploiești Nord). Evenimentul, devenit deja o tradiție anuală, a avut loc la initiativa părintelui Claudiu Băzăvan  și a fost sprijinit cu generozitate de părintele Cristian Prușan, parohul parohiei Tătărani din județul Prahova. La final, în aplauzele audienței, au fost oferite diplome din partea organizatorilor pentru modul exemplar în care artiștii implicați cultivă mișcarea corală ortodoxă din Ploiești.  După cum spunea unul dintre dirijori, Dl. Florin Petrescu, toţi cei implicaţi au încercat (și cu siguranță au reușit) să aducă în suflete LUMINĂ. Avem credința că acest proiect va continua și se va extinde în anii următori.

citește articolul

A apărut nr. 174-175, martie-aprilie 2020

Din sumar:

Afară cu intrușii! - pr. dr. Claudiu Băzăvan

Nu vom mai avea nicio scuză - Vlad Mușat

Pandemia nu oprește Învierea - Gabriela Băducu

Un nou început - Carmen Elena Toader

Lacrima Învierii - Carmen Elena Toader

Împreună vom străpunge întunericul - Florina Steliana Vasilescu

În fața Lui zidurile cad! Pe urmele Mântuitorului - Georgiana Ionescu Iordache

Semnalul revistei Conștiința din 2018: Vremuri de Pre-Parusie - Silviu Alupei

„Jos cu anafura! Sus cu drojdia!” - pr. dr. Claudiu Băzăvan

File de poveste personală - Berlinala 2020 (II) - Dr.phil. Cătălina Ene Onea

Un alt fel de Paște - Stelian Gomboș

Constante - Sabina Ene

Readuși cu picioarele pe pământ - Constantin St. Dogaru

„Fapta să îți fie ca rugăciunea!”

Iubirea care nu  moare - Cosmin St. Georgescu

Paști în zeghe de lumină - Carmen Elena Toader

Tristețea la vreme de pandemie - Dr.Roxana Constantinescu

New York cheesecake- Valentina Georgescu

PARTENERI