„Agresivitatea trădează lipsa de cultură”Georgeta Filitti 15.06.2017
Georgeta Filitti în dialog cu Tudor Petcu
-partea a II-a-
Georgeta Filitti în dialog cu Tudor Petcu
-partea a II-a-
„Voi sluji numai lui Hristos și adevărurilor Lui veșnice! Sunt sătul de vremelnicie”.
“La lăuntrul smeritei bisericuțe care este sufletul nostru am trudit și eu să mă rezidesc, înnoindu-mi icoanele sfințeniei….” Iată în câteva cuvinte autoportretul lui Sandu Tudor – Schimonahul Daniil.
E. M. Cioran către părintele Stăniloae: „V-am spus la Paris, însă țin să repet că Filocalia este un monument capital în istoria limbii noastre. În același timp, ce lecție de profunzime pentru un neam nefericit și ușurelnic! Din toate punctele de vedere, o astfel de operă este chemată să joace un rol considerabil. Sunt nespus de mândru că vă cunosc de mai bine de o jumătate de veac” (fragment, scrisoare trimisă părintelui Stăniloae, 22 iunie 1985, apărut în „Cuvântul”, oct.1993). Cine ar fi crezut! Un mare „nihilist” să-i scrie unui mare mistic! Și ce aprecieri, de aceea eu rămân la credința că Cioran trebuie citit altfel, ca și Nietzsche, … fără prejudecăți teologale. A se vedea dialogul cu P.Țuțea. O dovadă că marile spirite se atrag, chiar în extremismul lor.
P. S. Atât Nietzsche, cât și Cioran mi-au plăcut, întrucât nu i-am luat „în serios”, așa i-am citit cu mare plăcere. Am luat de la ei uneori jocul, alteori disperarea, uneori stilul și strigătul, alteori refuzul și încrâncenarea, și nu de puține ori profetismul, lehamitea și totuși dragostea lor tragică, și mi-a zis: iată cât iubesc ei lumea pe care o refuză căci toată opera lor nu poate fi rezumată decât la acel strigăt divin: „Eli, Eli lama sabahtani”.
Lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află. (Matei 7, 13)
Devine din ce în ce mai observabil felul în care spiritul se îndobitoceşte tot mai mult pe zi ce trece. Oamenii îl zdrobesc, îl încătușează și-l lasă fără suflare. Profunzimea l-a părăsit pe individ și cu rapiditate a fost înlocuită de mediocritatea în brațele căreia omul se afundă tot mai tare. Atât de strânsă este legătura, încât ființa umană nu vrea să o rupă și nu-și dorește debarasarea și nici curățarea sufletească de petele ignoranței. De ce nu poate omul să se ridice din propriul noroi existențial? Ce îl împiedică să poată depăși acest stadiu care îl apropie de fiară? Este vorba despre pericolul lumii moderne: comoditatea.
Cum de vorbim fără lacrimi? - pr. dr. Claudiu Băzăvan
Foamea de putere nu știe de principii - Gabriela Băducu
O carte A-tipică: „Taina omului - firescul rugăciunii” - Silviu Alupei
Moartea Acvilei Bicefale - pr. Eduard Ioan Rădună
Nu compromisul, ci jertfa ține Biserica! - Pr. prof. dr. docent Mihai Valică
Totul este altundeva!
Zare în ochi - pr. dr. Claudiu Băzăvan
Nenea Constantin -Nicușor Nacu
Berlinala 2024: Caleidoscop de stări și fapte - Dr.phil. Cătălina Ene Onea
Flori și sfinți - Carmen Elena Toader
Între macrocosmos și microcosmos - Sabina Ene
Nu se poate vorbi oricum despre orice - Constantin St. Dogaru
Schilodul de la marginea drumului
De unde vine fericirea? - Dr. Roxana Constantinescu
Mare vânzoleală
Frigărui de miel cu banane fripte - Marian Paraschiv