Cum va arăta Ortodoxia peste o generaţie-două? E o întrebare legitimă. Asupra ei s-ar cuveni să reflectăm mai ales azi, când creştinătatea răsăriteană urmăreşte, cu uimire şi stupoare, islamizarea accelerată a Occidentului, asumată ca un fapt dacă nu pozitiv, oricum implacabil, de liderii apuseni[1]. Este ca şi cum Imperiul Otoman s-ar reconstrui la vest. Nu e exasperant?
Guvernatorul în funcție al Jakartei, creștinul Basuki Tjahaja Purnama, a fost condamnat recent la doi ani de închisoare pentru blasfemie la adresa Coranului, într-un proces considerat un test pentru toleranța religioasă în Indonezia, țara cu cea mai numeroasă populație musulmană din lume, relatează AFP. a37c5e39-3fc9-43d6-af9b-558b7e04962e
Decizia, salutată în fața tribunalului de musulmani conservatori, survine după ce Parchetul ceruse o pedeapsă de doi ani de închisoare cu suspendare. Potrivit judecătorului Dwiarso Budi Santiarto, cei cinci magistrați din complet au considerat că Basuki Tjahaja Purnama ''se face vinovat, cu probe, de blasfemie'', condamnându-l la doi ani de detenție. Judecătorul a ordonat de asemenea încarcerarea guvernatorului, care a pierdut alegerile în luna aprilie, dar al cărui mandat se va încheia în octombrie. Purnama, supranumit Ahok, este primul guvernator nemusulman din ultima jumătate de secol al Jakartei și totodată primul provenit din minoritatea chineză. Cunoscut pentru franchețea sa, Ahok a declarat în septembrie că interpretarea de către anumiți ulema (teologi musulmani) a unui verset din Coran, potrivit căruia un credincios musulman nu trebuie să aleagă decât un conducător musulman, este eronată, provocând astfel un val de contestare în Indonezia, țară în care aproape 90% din locuitori sunt musulmani. Declarația sa a fost instrumentalizată de islamiști adepți ai liniei dure, iar la presiunea și apelurile de a fi întemnițat, guvernatorul a fost inculpat la sfârșitul lui 2016 pentru blasfemie, delict pentru care risca cinci ani de închisoare. Procesul s-a desfășurat pe fondul campaniei electorale și al scrutinului pentru alegerea noului guvernator al capitalei indoneziene, post considerat o trambulină pentru scrutinul prezidențial din 2019. După un prim tur câștigat de Ahok, acesta a fost învins de rivalul său musulman Anies Baswedan, fost ministru al educației. Marți, unul din judecători a justificat severitatea verdictului prin faptul că inculpatul nu simte ''nicio vinovăție'' și ''i-a rănit pe musulmani''. Cazul a scos în evidență influența în creștere a musulmanilor conservatori adepți ai liniei dure, într-o țară cu 255 milioane de locuitori, practicanți, în marea lor majoritate, a unei forme moderate de islam. Islamiștii radicali au organizat în ultimele luni proteste masive împotriva guvernatorului.
Dura-Europos (Deir ez-Zor) este unul dintre numeroasele situri arheologice care sunt amenințate de conflictele în curs de desfășurare din Siria. Acesta se afla amplasat pe râul Eufrat din Siria de Est.
Sit-ul este de o importanţă deosebită, întrucât, în urma unei excavări efectuate aici de o echipă a Universităţii Yale în anii 1920, a fost descoperită o casa recunoscută ca fiind cea mai veche biserică creștină existentă din lume. Se crede, acum, că o imagine găsită în aceasta biserică este cea mai timpurie reprezentare a Maicii Domnului care există. Icoana prezintă o femeie, uşor înclinată spre binecuvântare, iar aceasta se află spre păstrare (date fiind condiţiile riscante din Siria), în bună stare, într-un muzeu din Yale. Pictura murală a fost extrasă din baptisteriul mic al bisericii din secolul al III-lea, un loc în care creștinii se întâlneau pentru sărbătorile liturgice înainte ca Sfântul Împărat Constantin să permită creştinilor să se manifeste liberi. Slujbele se ţineau la parterul casei, unde încăpeau aproximativ 60 de persoane, iar etajul acestei case a rămas pe mai departe o locuinţă privată. Frescele de la parter constituie primele reprezentări cunoscute ale Păstorului cel Bun, Vindecării Paraliticului, Mersului lui Iisus pe apă cu Petru. Din 2011, niciun arheolog nu a reușit să mai pătrundă în Dura-Europos, aceasta aflându-se într-o zonă condusă de ISIS. (lonews.ro)
Duminică, 14 mai 2017, a avut loc la Mănăstirea Putna proclamarea solemnă a canonizării sfinţilor putneni: Iacob Putneanul, Mitropolitul Moldovei, şi Cuvioşii Sila, Paisie şi Natan. Sfântul Ierarh Iacob Putneanul, Mitropolitul Moldovei, a intrat în viaţa monahală de la 12 ani, a ajuns egumen al Mănăstirii Putna, Episcop de Rădăuţi, Mitropolit al Moldovei (1750–1760). Și a strălucit tuturor prin dragostea şi jertfa pentru oameni, prin râvna pentru Hristos şi Biserică, prin demnitate creştină şi neînfricare întru apărarea adevărului şi a binelui. Este al doilea mare ctitor al Mănăstirii Putna şi ctitor la mai multe biserici şi mănăstiri. A tipărit primul Abecedar din Moldova (1755), s-a îngrijit de înfiinţarea Spitalului „Sfântul Spiridon“ din Iaşi (1757) şi a primei şcoli rurale din Moldova, în satul Putna (1759). Împreună cu Sfântul Iacob, la Putna şi la Sihăstria Putnei au vieţuit Sfinţii Cuvioşi Sila, Paisie şi Natan. Cuviosul Sila s-a născut în anul 1697 şi a intrat din copilărie în viaţa monahală. În jurul anului 1714, Cuviosul Sila a venit la Sihăstria Putnei. În 1753, Sfântul Iacob Putneanul l-a rânduit să poarte de grijă părinţilor sihaştri de aici, ascultare pe care a împlinit-o până în 1781. Simţind că se apropie de trecerea din această viaţă, s-a retras şi a mai trăit în această lume doi ani, întru răbdarea neputinţelor trupului şi în rugăciune cu smerenie şi cu mulţumire. În 23 aprilie 1783, Cuviosul Sila şi-a dat sufletul în mâinile Mântuitorului Hristos, după o viaţă în care s-a străduit să Îl slujească întru totul. Despre Sfântul Paisie, tradiţia spune că era ca un stâlp de foc, sprijinind pe toţi cei din jur ca un povăţuitor adevărat. El primise de la Hristos, Păstorul cel Bun, darul cel mare al înainte-vederii, care, adăugându-se la noianul de virtuţi, l-a făcut să fie cunoscut şi cinstit de către toţi ca un adevărat păstor. În 16 decembrie 1784, Cuviosul Paisie s-a strămutat cu pace la cele veşnice. Cuviosul Natan s-a născut în anul 1717, în zona Paşcanilor. A intrat în viaţa monahală la Mănăstirea Putna. Aici a fost rasoforit cu numele Natanail, a fost hirotonit ieromonah şi i s-a dat ascultarea de eclesiarh. Sfântul Natan a arătat multă osârdie în cele două ascultări pe care le-a împlinit în viaţa monahală: cea de duhovnic şi cea de copist de manuscrise şi alcătuitor de pomelnice. A trecut la Domnul în 26 decembrie 1784. Sprijinindu-se unul pe altul, în rugăciune şi în ascultare, lucrându-şi fiecare talantul dat de Dumnezeu, Sfântul Mitropolit Iacob şi Sfinţii Cuvioşi Sila, Paisie şi Natan au reuşit să scrie o pagină sfântă în istoria secolului al XVIII-lea din Moldova. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa din 6–7 iunie 2016, a hotărât canonizarea Sfântului Iacob Putneanul şi a ucenicilor săi, Cuvioşii Sila, Paisie şi Natan, vieţuitori la Putna şi Sihăstria Putnei, cu zilele de prăznuire de 15, respectiv 16 mai.
Cum de vorbim fără lacrimi? - pr. dr. Claudiu Băzăvan
Foamea de putere nu știe de principii - Gabriela Băducu
O carte A-tipică: „Taina omului - firescul rugăciunii” - Silviu Alupei
Moartea Acvilei Bicefale - pr. Eduard Ioan Rădună
Nu compromisul, ci jertfa ține Biserica! - Pr. prof. dr. docent Mihai Valică
Totul este altundeva!
Zare în ochi - pr. dr. Claudiu Băzăvan
Nenea Constantin -Nicușor Nacu
Berlinala 2024: Caleidoscop de stări și fapte - Dr.phil. Cătălina Ene Onea
Flori și sfinți - Carmen Elena Toader
Între macrocosmos și microcosmos - Sabina Ene
Nu se poate vorbi oricum despre orice - Constantin St. Dogaru
Schilodul de la marginea drumului
De unde vine fericirea? - Dr. Roxana Constantinescu
Mare vânzoleală
Frigărui de miel cu banane fripte - Marian Paraschiv
