„Să tacă tot trupul!” (o imprecație creștin-ortodoxă cu rezonanțe pascale). Să tacă toată știința și cunoașterea noastră în fața crucii și Învierii lui Hristos. Nu există altă cale pentru omul de știință decât smerenia: să treacă știința prin templu și altar; la târnosirea unei biserici o singură dată în viață – bărbați și femei, copii, tineri, bătrâni – li se îngăduie să vadă și să intre în Altar trecând altfel spus prin Sfânta Sfintelor. Uneori știința a preferat să rămână afară, cu toate că avea binecuvântare de sus, dar și unii creștini care intră și ies ca la un spectacol liturgic de excepție.

Cea de-a 67-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin s-a desfăşurat între 9-19 februarie a.c., atrăgând, ca în fiecare an, oaspeţi internaţionali de cel mai înalt calibru (Richard Gere, Sienna Miller sau Hugh Jackman sunt doar câteva nume sonore), un public extrem de numeros şi jurnalişti din toate colţurile lumii, activi şi vocali, interesaţi chiar şi de cele mai mici detalii din spatele producţiilor prezentate. Cifrele exacte nu au fost încă anunţate, se lucrează în continuare la bilanţul final al ediţiei, ceea ce denotă încă o dată amploarea acestui eveniment cinematografic, cel mai mare festival de film din lume deschis publicului.

Cert este că Berlinale 2017 s-a prezentat fresh şi vital, prin cele 303 filme prezentate combinând genuri cinematografice variate şi mesaje puternice, atât în sfera artistică dar şi în sfera politică, neputându-se face abstracţie de la situaţia tensionată din întreaga lume la ora actuală. Dieter Kosslick, directorul Festivalului, a ţinut să mulţumească la gala finală tuturor cineaştilor care s-au înscris la cea de-a 67-a ediţie pentru că „au încercat să salveze lumea cu poezie, într-un prezent marcat de multiple turbulenţe”.