Volumul „Parabolele lui Iisus”, o provocare pentru cei s-au închis în propria întunecime.

Prima mea întâlnire cu scrierile domnului Andrei Pleșu a fost una specială. Pot spune că a avut loc la timpul potrivit, atunci când aveam mai mare nevoie de o deschidere, de un răspuns la o întrebare ce-mi măcina interiorul de foarte multă vreme. I-am descoperit cartea ce îi arată întreaga măiestrie. Este vorba despre     ’’Parabolele lui Iisus’’. Din punctul meu de vedere, această creație face parte din marile opere de referință ce țin de găsirea propriului drum, de crearea eului ideal la care oricine aspiră, de autorealizare și autodesăvârșire, de rolul important pe care mentorul îl are în pregătirea discipolului.

• Păcatele: cuiele pe care ni le batem în crucea vieţii  şi care ne întârzie înălţarea.
• Biserica: locul unde ne întâlnim pentru a ne gândi împreună la moarte, după ce fiecare a meditat în propria sa casă şi şi-a dat seama că fără apartenenţa la specie ar fi pierdut.
• Moaştele sfinte fără de mormânt au mai multă preţuire decât criptele aurite ale regilor.
• Propun ca fragmentele cele mai bune din literatură să fie incluse în Biblie.
• Oamenii construiesc biserica numai dacă le rămân cărămizi de la case.
• Dacă posteşti şi de Paşte nu înseamnă că-L iubeşti mai mult pe Domnul.