Motto: „Eu am iubit acest pământ al părinților și al înaintașilor mei cu tot atâta putere cu câtă iubesc Cerul acesta, tot al lor.” (Traian Dorz)
■ „Fiindcă în acest pământ sunt trupurile lor, după cum în acest Cer sunt sufletele lor. Ori de câte ori am atins acest pământ cu picioarele mele, cu plugul meu sau cu sapa mea, am dorit să-l mângâi totdeauna cald și iubitor, cu o dulce dragoste de fiu, cum atingi un suflet viu și drag. Și tot așa mă ating de acest Cer scump, cu mâinile mele, cu ochii mei, cu rugăciunea mea. Fiindcă în acest pământ suspină trupurile părinților mei și în acest Cer cântă sufletele lor. Iar eu sunt între amândouă cu ei.”(1) (T. Dorz)
citește articolul
„În ochii intelighenției noastre, românii sunt poporul care ar trebui să fie alt... popor.”
Mântuitorul a refuzat oamenilor pretenția nobilei descendențe. “Dumnezeu poate și din pietrele acestea să ridice fii ai lui Avraam”, le răspunde El compatrioților care, puși în defensivă de propria lor precaritate morală, își invocau, în apărare, filiația din marele strămoș. Și Sfântul Pavel așează obiceiul genealogiilor (care este rezultatul firesc al teoriei descendenței) în palierul ocupațiilor nefolositoare și nedemne pentru creștini.
citește articolul
Odată, a intrat ucenicul său, Zaharia, la avva Silvan și l-a găsit în extaz, cu mâinile întinse spre cer. A închis ușa și a ieșit. Apoi s-a întors la ceasurile al șaselea și al nouălea și l-a găsit tot așa. La ceasul al zecelea a bătut iar, a intrat, l-a găsit liniștit și l-a întrebat: „Ce ai avut azi, părinte?”. El a zis: „Am fost bolnav, copile”. Dar ucenicul i-a îmbrățișat picioarele și i-a zis: „Nu te las până când nu-mi spui ce-ai văzut”. Bătrânul îi zice: „Am fost răpit la cer și am văzut slava lui Dumnezeu. Am stat acolo până acum și acum am fost lăsat să mă întorc”.
A mai zis: „Vai de omul a cărui faimă îi întrece fapta”.
citește articolul
