„Și să nu vă potriviți cu acest veac, ci să vă schimbați prin înnoirea minții…” (Rom. 12, 2)

Pseudo - apocrife

Șah mat la realitateConstantin St. Dogaru 17.02.2023

Aplicarea metodei apofatice asupra limbajului, relația între cele de nerostit și rostirea însăși nu au ca scop desființarea limbajului și, în consecință, a comunicării, ci dimpotrivă, trezirea lui. Numai dintr-o perspectivă apofatică limbajul, cuvintele pot fi sancționate în măsura în care acestea tind să se transforme într-o tehnică a comunicării, o emisie fonică și o sfidare a realității, a lucrurilor. Cuvintele șantajează realul, sunt un fel de „șah mat” la realitate. Altădată cuvântul însuși era o taină, întrucât era organic legat de lucruri, acum el a devenit un fel de „patinoar” al gândirii, nu știe decât să facă piruete și salturi acrobatice. Are grație, dar în această grație exterioară, în această alergare exuberantă, captivantă, „artistică” nu vezi taina, nu simți cealaltă frumusețe: a misterului. Inapetența omului contemporan pentru profunzime este vădită și în consecință și-a inventat propriile-i „adâncimi” în cotidian și banal. Divertismentul, distracția, etc. ca „sete de absolut”, în oceanul comunicării goale.

(Capete apocrife, Editura Gnosis, 2004, pag. 151)


”Cine ziceți că sunt Eu?”Constantin St. Dogaru 21.09.2022

Creștinismul este „religia iubirii” (Ilarion Felea) și „religia religiilor” (C. Noica). Hristos, Fiul lui Dumnezeu nu este numai un întemeietor de religie. Nici Moise, nici Budha, nici Mahomed, nici Lao-tse sau Confucius, nici Socrate, Platon sau Aristotel n-au trecut prin ce a trecut Iisus. Nici unul dintre ei n-a murit pe cruce răstignit și n-a înviat. Hristos nu-i cultul lui Mithra sau al lui Osiris (mitologia egipteană). „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?” Iar ei au răspuns: «unii, Ioan Botezătorul, alții Ilie, alții Ieremia sau unul din prooroci.” „Dar voi cine ziceți că sunt?” Și răspunzând Petru, a zis: „Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui Viu”» (Matei 16, 13-16). Amin, amin, amin.

 

citește articolul


Călătorim, dar cu folos?Constantin St. Dogaru 22.06.2022

”Nu încerca să călătorești în afară dacă n-ai cât de cât o experiență a călătoriei dinăuntru.”

Observ în vocația și structura duhovnicească a unor monahi o anume dădăceală, niște tipare și o înțeleaptă prudență față de cei ce îi caută și pe care îi ceartă cu atâta blândețe necutremurătoare, încât puțini își vor schimba viața după ce i-au văzut și au primit cuvânt de învățătură. Cei mai mulți vor rămâne în continuare „turiști”, „vizitatori”... Dar ce zic eu? Câți n-au fost la „Locurile sfinte”? Și?... Câți la Muntele Athos, Ierusalim, Bethleem, Nazaret, etc... Și? ... Întreb: S-au întors pe altă cale ca și magii odinioară? S-au cutremurat, și-au schimbat modul de a gândi, de a fi? ... Atunci la ce bun să vizitezi atâtea dacă rămâi la nivelul „impresiilor”, „suvenirurilor”, „vederilor”, „pozelor” etc? Atâția bani, atâta osteneală, când spiritual nu ai sporit cu nimic, nu merită. Călătorim și atâta tot, dar ia să punem înăuntru început călătoriei noastre din afară; altfel vom simți, altfel vom vedea, în loc de niște ruine. Nu încerca să călătorești (în afară) dacă n-ai cât de cât o experiență a călătoriei dinăuntru. Încearcă să călătorești mai întâi prin Sfânta Scriptură, prin sfânta Tradiție, prin Viețile Sfinților, prin Pateric etc., dar nu în fugă, ci, zăbovind „urcă la Ierusalim”...

citește articolul


Celălalt este în noi sau nicăieriConstantin St. Dogaru 04.05.2022

Omul – ființă de relație capabilă de comuniune interpersonală, „capabilă de Dumnezeu” (vezi catehismul Bisericii catolice, București, 1993, cu un cuvânt înainte al Sanctității Sale, Papa Ioan Paul al II-lea). În persoana umană „relația” devine conștiință-de-sine-pentru-altul. Inima oricărei relații inter-umane este alteritatea. Abia în „celălalt” persoana mea se regăsește ca ceva distinct și în același timp indefinibil.  Eu-l se deschide sine-lui care îl cuprinde pe „celălalt” într-o interioritate reciprocă, iar acest „sine” lărgit se lasă cuprins de un alt „Sine”, atotcuprinzător, care este Hristos, arhetipul.

Important este ca eu să fiu de față aici și acum în celălalt, să mă dăruiesc identificându-mă cu el, ascultându-l și trăindu-i experiențele de viață ca și cum ar fi propriile mele experiențe. Altfel putem fi „prezenți” unul altuia ca două obiecte, care, deși se ating, nu se simt reciproc, ca două singurătăți prezente netransmisibile în conținutul lor. „Celălalt este în noi” (Cardinalul Carlo Maria Martini) sau nicăieri. Și suntem așa de pustii, așa de absentă este prezența noastră...

citește articolul