“Nu doar cu pâine va trăi omul!” (Matei 4, 4)
Scopul postului trupesc este progresul duhovnicesc, schimbarea interioară pentru ca fiecare să devină mai bun. Trupul are un rol extrem de important în urcuşul spiritual, ţinând cont de faptul că omul modern este în general mai zbuciumat, mai grăbit şi mai obosit.
”Vrei să fii sănătos? Roagă-te!”
Rugăciunea şi meditaţia regulată au fost demonstrate ca fiind factori importanţi în păstrarea sănătăţii şi longevităţii oamenilor. Există numeroase studii care arată că oamenii religioşi tind să trăiască mai mult decât cei care nu aderă la o anumită credinţă, rugăciunea ajutându-i să îşi controleze mai bine emoţiile şi comportamentul.
Sacroterapia este mai mult decât o terapie alternativă, bazându-se pe faptul că omul este o fiinţă religioasă, înzestrată cu suflet, căreia Dumnezeu i-a dăruit o mare putere de vindecare, dar şi pe faptul că rugăciunea este prima modalitate de implorare a ajutorului lui Dumnezeu în caz de îmbolnăvire.
Natura umană implică atât trupul cât şi spiritul, între care există o interdependenţă. Prin tratarea sufletului se poate ajunge la vindecarea corpului. Pornind de la observaţia că orice îmbolnăvire este cauzată, într-o măsură mai mică sau mai mare, de alterarea legăturii între om şi Dumnezeu. Sacroterapia îşi propune restabilirea echilibrului prin participarea Sfântului Duh. Rugăciunea şi postul, alături de milostenie şi viaţa fără prihană reprezintă metode eficiente de înlăturare a suferinţelor trupeşti şi sufleteşti. Milostenia şi postul sunt aripi care înalţă rugăciunea. Rugăciunea este vorbirea minţii noastre cu Dumnezeu şi trebuie rostită cu evlavie şi inimă curată. Pentru aceasta este necesară o anumită pregătire și supravegherea simţurilor noaste. Înainte de a începe rugăciunea, trebuie să izgonim din inimă orice gând pătimaş, căci inima este templu al Duhului Sfânt. Rugăciunea, utilizată singură sau în paralel cu o altă metodă terapeutică, grăbeşte substanţial vindecarea corpului. În plan fizic, rugăciunea declanşează un proces de destindere prin încetinirea ritmului cardiac şi respirator, prin scăderea presiunii arteriale, prin diminuarea necesarului de oxigen, de normalizare a glicemiei şi creşterea capacităţii de apărare a organismului. La nivel mental, aduce o senzaţie de uşurare, de bine general şi înlăturarea angoaselor.
“Fericirea depinde de noi!” (Aristotel)
Dacă uneori eşti stresat, dar nu reuşeşti să descoperi cauza, uită-te în jur! Este foarte probabil ca cineva din familie sau din grupul de prieteni să te fi “molipsit”de stres.
Simte-te bine ”în pielea ta” și … du-te la medic!
