Sănătatea trupului

O farmacie într-o plantă: turmericulDr. Roxana Constantinescu 05.01.2018

Turmericul este un condiment extras din rădăcina plantei de curcuma longa, care este întrebuinţat în alimentaţie, preponderent în bucătăria tradiţională indiană, în vindecare şi în medicina ayuverdică pentru a trata o serie de afecţiuni de peste 4000 de ani. Beneficiile uimitoare ale turmericului au atras atenţia oamenilor de ştiinţă occidentali, care au descoperit că ingredientul bioactiv din el este curcumina, un polifenol responsabil atât de culoarea vie a plantei, cât şi de aroma intensă. Originar din India, turmericul este utilizat de secole în medicina ayuverdică datorită proprietăţilor terapeutice remarcabile: 1. Un puternic antioxidant şi 2. Antiinflamator natural. Graţie acestor proprietăţi, curcuma are capacitatea de a încetini sau chiar stopa unele procese degenerative, având un potenţial terapeutic important în bolile ce vin odată cu vârsta: reumatism, osteoporoză, bolile cardio-vasculare, boala Alzheimer, chiar bolile neoplazice. Curcumina este totodată şi un bun agent antialergic, antiviral, antibacterian. Persoanele care consumă în mod obişnuit turmeric sunt ferite de infecţii virale, bacteriene sau fungice. Turmericul este capabil să asigure protecţie faţă de infecţiile digestive, în special cu E. Coli.  Curcumina este substanţa naturală cu cel mai puternic efect antiinflamator, ea fiind un remediu eficient în cazul durerilor articulare, fiind benefică atât în artroză cât şi în poliartrită reumatoidă. Proprietăţile antiinflamatorii ale curcuminei sunt comparabile cu multe medicamente de sinteză existente. În cadrul unor studii clinice turmericul a contribuit la scăderea colesterolului “rău”, LDL, cu până la 42%. Efectul detoxifiant al turmericului constă în stimularea producţiei de bilă de către vezica biliară. Ficatul utilizează bila pentru a elimina toxinele din organism. Bila rejuvenează hepatocitele care descompun compuşii nocivi. Organismul elimină apoi atât bila cât şi toxinele.

Cercetările arată că acesta accelerează procesul de regenerare osoasă, reducând semnele demineralizării cu până la 50%. Curcumina stimulează sistemul imunitar pentru a elimina aminoacizii, care formează plăcile de amiloid, care generează boala Alzheimer, încetinind apariţia acestei boli. Peste 800 de studii demonstrează în diverse grade potenţialul curcuminei în lupta contra cancerului. Curcuminul acţionează la nivelul AND-ului celular asupra factorilor de transcriere, care controlează toate genele necesare în dezvoltarea tumorilor. Dacă anumite tipuri de cancer sunt rezistente la medicaţia “clasică” , nu la fel se întâmplă şi în cazul turmericului, acesta demonstrându-şi eficacitatea împotriva cancerelor rezistente la chimioterapie şi radioterapie. Actualmente sunt 27 de studii care arată că antioxidantul curcumina poate induce moartea sau sensibilizarea celulelor canceroase rezistente la medicamentele din schemele convenţionale. Consumul zilnic de turmeric în doze mici ne protejează sănătatea de bolile grave, pe lângă faptul că mâncarea devine mai aromată şi gustoasă. Deşi este un remediu relativ sigur şi lipsit de efecte secundare, în literatura medicală sunt menţionate câteva contraindicaţii: el nu trebuie consumat de persoanele care suferă de: gastrită şi ulcer gastric, litiază biliară sau alte afecţiuni obstructive ale canalelor biliare. Curcuma longa este nominalizată de către specialiştii în domeniu ca fiind “cea mai importantă plantă a lumii” având peste 580 de potenţiale beneficii.

citește articolul


Pentru o bună vedereDr. Roxana Constantinescu 28.11.2017

Ochiul, fereastra sufletului, o minune a creației lui Dumnezeu

Degenerescența  maculară este o afecțiune degenerativă oculară gravă care determină scăderea permanentă și definitivă a vederii oculare. Reprezintă principala cauză de afectare ireversibilă a vederii la persoanele adulte, depășite de 50 de ani și care se manifestă prin perceperea deformată a imaginilor, ca de exemplu liniile drepte sunt văzute curbe sau întrerupte. DM afectează zona de pe retină corespunzătoare de vederea detaliilor și a culorilor, zona denumită maculă, aflată în partea posterioară și centrală a globului ocular.

citește articolul


Universul cafeleiDr. Roxana Constantinescu 17.10.2017

Vă poftim la o ceaşcă de sănătate!

Prima referinţă la cafea din surse înregistrate datează din secolul al IX-lea, deşi această băutură misterioasă și amară cu puteri stimulatoare a fost cunoscută cu multe secole înainte din legendele arabe. Câmpiile înalte ale Etiopei sunt considerate locul de naștere al cafelei. Etiopia și- a exportat boabele de cafea de-a lungul Mării Roșii până în Arabia, unde cafeaua a fost prima dată cultivată la mijlocul secolului al V-lea în Yemen. Prin intermediul pelerinajelor la Mecca și Medina, cafeaua s-a răspândit repede în întreaga Peninsulă Arabă, iar orașul port Mokka a fost centrul comercial al cafelei până în anul 1720. Odată cu extinderea Imperiului Otoman în secolul al XVI-lea, cafeaua s-a răspândit în Asia Mică, Siria, Egipt, Europa de S-E. Comerțul cu cafea a rămas în “mâna” arabilor o lungă perioadă de timp, până la începutul secolului al XVII-lea, atunci când un grup de comercianți olandezi îndrăzneți au introdus ilegal boabele de cafea în Europa.

citește articolul


Creierul toamneiMihaela Veșcă 14.09.2017

În Evul Mediu, nuca era recunoscută pentru rolul tămăduitor în cazul bolilor mintale. Se credea că forma fructului aduce cu forma creierului, de aceea are efect în tratarea acestuia. Astăzi, cercetările arată că nuca este stimulent al memoriei, îmbunătăţeşte capacitatea de concentrare şi e recomandată celor ce depun un efort intelectual sporit.

Nuca se numără printre alimentele naturale cele mai bogate în calorii şi, totodată, cele mai complete din punct de vedere nutritiv. Nucile reprezintă un furnizor important de proteine, grăsimi, vitamine (A, B1, B2, B3, B5, B6, acid folic, C), numeroase minerale (cupru, zinc, fosfor, mangan, seleniu, calciu, magneziu, potasiu, sulf, fier) şi fibre.

citește articolul


Aronia - fructul minune!Dr. Roxana Constantinescu 16.08.2017

Aronia este un arbust relativ mic, cu o înălţime de 150-200 cm, originar din regiunile reci ale Americii de Nord, dar plantat des în estul Asiei. Studiat în America încă din anul 2007, fructul s-a clasat pe primul loc privind cantitatea de antioxidanti organici.

Aronia conţine cel mai mare nivel de antociani- pigmentul care le dă culoarea neagră purpurie şi cel mai mare nivel de proantocianidine- superantioxidantul din plantă. Altfel spus, antioxidanţii sunt compuşi chimici din vitaminele,C,E şi alte substanţe găsite în alimente care protejează celulele din corp de efectele nocive ale oxidării. Antioxidanţii luptă împotriva multor boli degenerative, precum cancer, boli cerebro-vasculare şi ajută la încetinirea îmbătrânirii, în general. Informaţia trebuie înteleasă echilibrat, întrucât aronia ca element singular într-o alimentaţie nesănătoasă nu poate deveni cu adevarat un combatant al cancerului. O cantitate de 100 grame de aronia uscată oferă 16,9 grame fibre macro-nutrienţi esenţiali. Fibrele nu sunt digerate imediat şi trec aproape intacte prin tractul digestiv, aceasta fiind una din proprietăţile sale unice. Aronia ofera 35% din doza zilnică recomandată de vitamina C. Este o recompensă generoasă, întrucât vitamina C susţine producerea de colagen, ajută imunitatea şi reduce inflamaţiile organismului. Conţine şi vitaminele: A, E, K, B9, P, ceea ce înseamnă că oasele vor fi protejate, ochii îşi vor păstra vederea bună, iar pielea va fi sănătoasă. O mână de fructe de aronia este exact ce avem nevoie pentru  a preveni răceala. Proprietăţile antivirale ale fructului rezidă din conţinutul crescut al vitaminei C. Cercetările recente confirmă şi efectul împotriva dezvoltării staphylococcus sau escherichia coli. Datorită conţinutului de insulină este recomandat în diabetul zaharat de tip 2, iar 100 grame de fructe asigură necesarul zilnic de acid folic. Din acest motiv este recomandat femeilor care doresc să rămână însărcinate.

citește articolul