”Îmbrățișarea este o poartă de trecere…”
Fiecare dintre noi dorește să înţeleagă realitatea în care trăieşte, o realitate dublă, fizică şi spirituală, în totalitatea ei, în unitate şi totodată diversitate, în sensul celor scrise de Heraclit, că din cele opuse rezultă cea mai frumoasă armonie.
”Subiectele principale ale timpului nostru sunt iubirea şi fericirea, insule de sacru, tot ce ne-a rămas.” (Pascal Bruckner)
Icoana Iisus Hristos- Pantocratorul din înalta cupolă a bisericilor ne amintește mereu, privindu-ne, că I s-a dat toată puterea în cer și pe pământ. ”Puterea, atât în cer cât și pe pământ, este iubirea până la Înviere și dincolo de ea. Trebuie să iubești până îl faci să învieze încă din viață pe cel pe care îl iubești” (Părintele Ion Buga). Iubirea încape toată doar în viața veșnică, într-un univers haric.
“Ce este timpul? Știu să răspund dacă nu mă întreabă nimeni, dacă sunt întrebat nu mai ştiu” (Fericitul Augustin)
”Dumnezeu nu a produs o lume gata făcută, ci a făcut ceva mai inteligent: o lume capabilă să se producă singură”
Plecând de la formularea plastică a Sfântului Apostol Pavel: “ţinând adevărul in iubire” (Efeseni 4,15), Sfântul Ioan Gură de Aur a încântat și încântă și astăzi, peste secole, credincioșii creștini și nu numai, cu interpretarea lecției de iubire.
La noi, anul acesta, primăvara a venit devreme și a plecat târziu, un “periplu al timpului’ însumând aproape patru luni, spre bucuria noastră și totodată un vis.Și Primăvara e belalie ca în Ion Barbu și răpusul ei câine Fox rămâne în amintire spre aducerea cu drag aminte și niște frumoase păsări cu pene albe și negre (niște coțofene) își fac cuib în tuia noastră din grădină; le privesc cum împletesc nuielele cuibului meșteșugit pintre ramurile arbustului. Se spune că păsările își fac cuib pe proprietatea unui om bun, cu suflet frumos și Dumnezeu îl ajută.
