La alungarea din rai, căzând în lume, omul a întâlnit o altă realitate. Pentru că în univers sunt mai multe niveluri de realitate, academicianul Basarab Niculescu scria în volumul intitulat Noi, particula și lumea că și în noi trebuie de asemenea să existe mai multe niveluri de realitate, ca să putem înțelege universul în întregul lui.
Sufletul omului încearcă mereu să intre în armonie cu o parte din frumusețea Creației, într-o complementaritate aidoma ca între undă și corpuscul, ca între trup și suflet...
“La originea Creației nu există hazard, ci o ordine cu mult superioară tuturor celor pe care noi putem să ni le imaginăm” (Brandon Carter)
O zi frumoasă îmi intră pe fereastră, cu o izbucnire de senin în vârful copacilor, ca o cupolă a zilelor ce vor veni și, parcă un pot să cred că suntem la mijlocul primăverii, al înfloririi ei, înțelegând că iarna a trecut nebănuit de repede.
Eternitatea este în timp, ceea ce transcende timpul; nu este nici durată fără sfârșit, nici absență a timpului, afirma filosoful Karl Jaspers, accentuând că eternitatea poate fi atinsă “și printr-o ruptură a timpului, care conferă clipei existențiale greutatea sa absolută. Ea nu este străină istoriei.” Jaspers o numește în unele locuri, transcendență, iar in altele, Dumnezeu.
”Cunoaşterea intuitivă este adevărata cunoaştere. Spre ea trebuie să tindem” (Baruch Spinoza)
Viaţa e mereu plină de surprize, la fel și rememorarea faptelor trăite. Memoria e într-adevăr un lucru straniu, spunea scriitorul Mathias Enard. Și înțeleg bine stranietatea memoriei, care ne obligă uneori să navigăm printre amintiri, putem spune, să navigăm între Scila și Caribda, amândouă amenințătoare, dar care ne scoate, de cele mai multe ori, la limanul frumuseții și ne face să credem că alergăm pe “pajiștea Duhului”, pe drumul cunoașterii…
