Eternitatea este în timp, ceea ce transcende timpul; nu este nici durată fără sfârșit, nici absență a timpului, afirma filosoful Karl Jaspers, accentuând că eternitatea poate fi atinsă “și printr-o ruptură a timpului, care conferă clipei existențiale greutatea sa absolută. Ea nu este străină istoriei.” Jaspers o numește în unele locuri, transcendență, iar in altele, Dumnezeu.
”Cunoaşterea intuitivă este adevărata cunoaştere. Spre ea trebuie să tindem” (Baruch Spinoza)
Viaţa e mereu plină de surprize, la fel și rememorarea faptelor trăite. Memoria e într-adevăr un lucru straniu, spunea scriitorul Mathias Enard. Și înțeleg bine stranietatea memoriei, care ne obligă uneori să navigăm printre amintiri, putem spune, să navigăm între Scila și Caribda, amândouă amenințătoare, dar care ne scoate, de cele mai multe ori, la limanul frumuseții și ne face să credem că alergăm pe “pajiștea Duhului”, pe drumul cunoașterii…
“A vedea că viaţa are un sens înseamnă a crede în Dumnezeu” (Ludwig Wittgenstein).
Fiind oaspeţii lui Dumnezeu în această lume, noi, creștinii, se cuvine să Îi mulţumim pentru darul vieţii pe care ni l-a dat și în care fiecare dintre noi este la rândul lui un dar; trebuie să știm cum să ne purtăm cu darul vieții și cu darul aproapelui și al nostru, să învățăm acest lucru, să înţelegem realitatea complexă în care trăim și în care avem de respectat singura condiție care ni se cere, aceea de a ști să fim fericiți.
”Spațiul și timpul sunt întrepătrunse, nu există separat. Unirea lor dă sens realității independente.”
“Toate scările universului fizic ar fi legate unele de altele, de la infinitul mic la infinitul mare” (Basarab Nicolesco)
