”De atunci oamenii caută explicații, soluții și speranțe”
Animați de cele mai îndrăznețe idealuri și aroganți până la cer, oamenii au proiectat o lume fără Dumnezeu. Pentru punerea în operă a cutezătorului plan, a fost nevoie întâi de toate să Îl evacueze pe Intrus:
Între blasfemie, abuz și incompatibilități pastorale
Prin prezenta, subsemnatul preot Dr. Mihai VALICĂ de la Parohia Ortodoxă „Sfânta Treime” din Vatra Dornei, judeţul Suceava, în calitate de preot slujitor, de doctor docent în Teologie Socială și de cercetător științific asociat în cadrul Institutului Național de Cercetări Economice „Costin C. Kirițescu” al Academiei Române, unde activez cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului PIMEN, având expertiză în cunoașterea legislației privind economia durabilă, a elementelor de diagnoză și prognoză socială, întrucât „m-am trezit” peste noapte cu o poliță de asigurare obligatorie a Bisericii, a picturii și a casei parohiale, fără acordul Parohiei, aduc la cunoștință, clerului și credincioșilor, încălcarea Statutului BOR și a legislației civile, prin această practică abuzivă, făcând în același timp o diagnoză și o prognoză a consecințelor pastorale și sociale, arătând implicațiile teologice și unele dileme morale ale credincioșilor, legate de situația creată.
”Nu-l amăgiţi pe țăran cu glia strămoşească sau cu bisericuţa din sat, sau cu căciula de stele !”
”Ubi bene, ibi patria.”
Satul românesc dispare. Nu, nu e vreun dezastru. În ciuda jelaniilor, a tristelor concluzii, a regretelor etnologice, nu suntem martorii vreunei apocalipse. Ceea ce se petrece are legătură cu un proces istoric de o legitate nemiloasă şi inevitabilă, cunoscut din antichitatea timpurie, de pe vremea triburilor habiru. Trăim un moment al adevărului.
Încheiam articolul precedent notând că refuzul educației sexuale și gender face parte naturaliter din protecția pe care părinții o oferă copiilor lor. Biserica nu contestă faptul că sexualitatea este corolarul vieții biologice și cea dintâi poruncă dată omului după Creație. Dar prin însăși întâietatea ei, sexualitatea se recomandă ca sacră.
Prin sexualitate se face cunoscută suflarea dătătoare de viață a Duhului; prin sexualitate, dualitatea bărbat-femeie se afirmă ca pro-creatoare, așadar favorabilă înmulțirii vieții, aliniată la fluxul dumnezeiesc al Creației. Departe de a fi culpabilă, sexualitatea este, deci, sacră și trebuie ocrotită ca atare, ceea ce se și întâmpla atât prin conduita morală creștină căt și prin rezultanta ei, pudoarea socială. Iar acestea două se dovedesc, odată adoptate și promovate, pro-creative, adică înmulțesc numărul oamenilor și fortifică bagajul genetic. În concluzie, nu educație sexuală gender ar trebui să-și dorească România, dacă visează la un viitor, ci dimpotrivă, educație morală creștin ortodoxă, pentru a avea oameni sănătoși și viguroși, responsabili și procreativi.
La polul opus, profanarea sexualității poartă în sine moartea. A profana sexualitatea oamenilor este una dintre activitățile predilecte ale diavolului, încă de la începuturile omenirii, de la Cădere, asociată de unii Sfinți Părinți și cu păcatul concupiscenței. Conceptul de eliberare sexuală - în fapt o manifestare a aspirațiilor pegrei de pe toată fața pământului - reprezintă, pentru popoarele creștine, o decădere în păgânism, o întoarcere la păcătoșenia sexuală generalizată pe care o critică Sfântul Apostol Pavel în epistola către Romani. Reacceptarea și răspândirea din nou a acestui concept poate fi considerat unul dintre simptomele vindecării Fiarei celei lovite de moarte (Apoc. 13), dacă, precum unii Părinți o fac, identificăm Fiara cu un metaconstruct religios și istoric (politeismul antic, de pildă).
