Am suferit enorm atunci când am aflat că britanicii au ales să voteze pentru ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană!… Am suferit pentru că toată concepţia mea despre Gentlemania se năruia şi în locul acestei imagini regale se ridica ceaţa deasă care ascundea un Albion sumbru ca în scrierile lui Charles Dickens, o lume vulgară şi plesnind de urâţime pestriţă.
România deprimată este mai primejduită decât dacă ar fi sub asediu.
Dintre relele care mănâncă sufletul României de azi, cea mai ameninţătoare mi se pare demoralizarea. Nu viciile, nu corupţia, nu fiscalitatea excesivă – demoralizarea. În Evanghelie, Domnul spune că nici o cetate nu poate fi cucerită dacă nu se dezbină întâi în sine însăşi; de aceea, România deprimată este mai primejduită decât dacă ar fi sub asediu. Ţara este moleşită, apatică, înnămolită. Viitorul ei nu mai cuprinde vreun ţel. Doar slăbiciuni, lipsă de voinţă, o bolnavă convingere a zădărniciei. Bâjbâie pe drumul istoriei năpădită de tot felul de temeri obscure.
Coboară, Doamne, pacea Ta asupra lumii!
Ziua naţională a Franţei din acest an s-a transformat într-un masacru, nu mai puţin de 84 de persoane fiind strivite de un camion de 16 tone pe Promenada englezilor din Nisa.
