Povesteau, despre avvva Macarie Egipteanul, că, odată, a urcat de la Sketis pe muntele Nitriei. Când s-a apropiat i-a zis ucenicului său: „Mergi puțin înainte”. Mergând el înainte s-a întâlnit cu un preot al grecilor, căruia îi strigă: „Demone, demone, unde alergi?”. Preotul s-a întors și i-a dat o mamă de bătaie soră cu moartea, apoi a luat toiagul și a fugit. Puțin mai încolo, avva Macarie îl întâlnește alergând și-i zice: „Să fii mântuit, să fii mântuit, om obosit!”. Acela s-a mirat foarte tare, a venit la dânsul și l-a întrebat: „Ce-ai văzut bun în mine, ca să-mi vorbești?”. Bătrânul îi zice: „Te-am văzut obosit și nu știi că te obosești degeaba”. Celălalt îi zice: „M-a străpuns până la lacrimi salutul tău, îndată mi-am dat seama că vii din partea lui Dumnezeu. Adineauri m-am întâlnit cu alt călugăr, care m-a batjocorit și l-am bătut de l-am lăsat aproape mort”. Bătrânul a priceput că era ucenicul său. Preotul păgân i-a îmbrățișat picioarele și i-a zis: „Nu te las să pleci, dacă nu mă faci călugăr”. Și s-au dus împreună unde se afla ucenicul, l-au luat în spate și l-au dus până la biserica de pe munte. Frații au rămas uimiți văzând cu ei un preot păgân. L-au călugărit și datorită lui mulți păgâni au devenit creștini. De atunci avva Macarie obișnuia să zică: „Un cuvânt rău îi face răi chiar și pe cei buni, iar un cuvânt bun îi face buni chiar și pe cei răi”.
*În ”Patericul sau Apoftegmele Părinților din pustiu”, Polirom, 2003, pp. 226-227.
Odată, avva Macarie mergea cu frații prin Egipt și a auzit un copil care-i zicea mamei sale: „Mamă, un bogat mă iubește și eu îl urăsc. Un sărac mă urăște și eu îl iubesc.” Avva Macarie a rămas uimit. Frații îl întreabă: „De ce te-ai minunat de acest cuvânt, părinte?”. Bătrânul le răspunde: „Într-adevăr, Domnul nostru e bogat și ne iubește, dar noi nu vrem să-L ascultăm. Dușmanul nostru, diavolul, e sărac și ne urăște, iar noi iubim întinăciunea lui”.
*fragment din Pateric, Humanitas, ...
citește articolul
Avva Ioan povestea: „Ne-am dus, odată, din Siria la avva Pimen, pentru că vroiam să-l întrebăm despre împietrirea inimii. Bătrânul nu ştia greceşte şi n-am găsit nici tălmaci. Văzându-ne supăraţi, el a început să vorbească greceşte, zicând: „Apa este moale din fire; piatra, tare. Dar dacă agăţăm ulciorul deasupra pietrei, picătură cu picătură apa găureşte piatra. Tot aşa, cuvântul lui Dumnezeu este moale; inima noastră, tare. Omul care ascultă des cuvântul lui Dumnezeu, îşi deschide inima şi se teme de Dumnezeu”.
Avraam, ucenicul avvei Agathon, l-a întrebat pe avva Pimen: „De ce se războiesc demonii cu mine?”. Avva Pimen i-a zis: „Se războiesc demonii cu tine? Dar ei nu se năpustesc asupra noastră, din moment ce noi facem voia noastră – căci dorințele noastre au devenit demoni și nu ne dau pace până când nu le împlinim. Vrei să știi cu cine s-au războit cu adevărat demonii? Cu Moise și cu cei asemeni lui”.
citește articolul
Povesteau, despre avva Ioan, ucenicul avvei Pavel, că era foarte ascultător. Într-un loc plin de morminte trăia o hienă. Bătrânul a văzut prin preajmă baligi de vacă și l-a trimis pe Ioan să le culeagă și să le aducă. El a întrebat: „Dar ce să fac, avva, cu hiena?”. Bătrânul i-a zis în glumă: „Dacă sare la tine, leag-o și adu-o aici”. Fratele a plecat acolo spre seară și, iată, hiena se repede la dânsul. Iar el, după cum îi spusese bătrânul, s-a năpustit s-o prindă. Hiena a luat-o la fugă, dar el după dânsa, strigând: „Stai așa, avva mi-a spus să te leg”.
A prins-o și a legat-o. Între timp bătrânul îl aștepta îngrijorat în chilie. Și, iată, ucenicul apare cu hiena legată fedeleș. Văzându-l, bătrânul a rămas uluit, dar vrând să-l smerească, l-a lovit zicându-i: „Nebunule, mi-ai adus aici un câine sălbatic”. Apoi a dezlegat hiena și i-a dat drumul să plece.
citește articolul
