Ridică-te, omule!23.09.2020
Au venit odată trei bătrâni la avva Achilas, unul dintre ei cu prost renume.
Un bătrân i-a zis: „Avvo, fă-mi un năvod”. El a răspuns: „Nu”.
Manastirea dintr-un text
”Măcar să plâng puțin!”03.08.2020
Povesteau că avva Sisoe s-a îmbolnăvit. Bătrânii se adunaseră împrejurul său, iar el le vorbea. Îl întreabă: „Ce vezi, avva?”. El zice: „Văd pe unii venind spre mine, iar eu îi rog să mă lase încă puțin, ca să mă pocăiesc”. Unul dintre bătrâni îi zice: „Și dacă te lasă, ai avea putere și acum să faci pocăință?”. Bătrânul îi zice: „Dacă nu pot face, măcar să plâng puțin pentru sufletul meu și-mi ajunge”.
”Fapta trebuie să consune cu rugăciunea”15.05.2020
A mai zis avva Moise: „Dacă fapta nu consună cu rugăciunea, degeaba te ostenești”. Un frate a întrebat: „Ce înseamnă: fapta trebuie să consune cu rugăciunea?”. Bătrânul a zis: ”Înseamnă să nu mai facem păcatele pentru care ne rugăm. Când omul renunță la propria voință, atunci Dumnezeu se împacă cu dânsul și îi primește rugăciunea”. Un frate a întrebat: „În toate ostenelile omului, ce-l ajută cel mai mult?”. Bătrânul îi zice: „Dumnezeu îl ajută. Căci este scris: Dumnezeu este scăparea noastră și puterea, ajutorul nostru în necazurile care ne-au lovit foarte tare”.
Drumul către isihie26.02.2020
Un frate de la Chilii era tulburat de traiul în singurătate. S-a dus la avva Teodor de la Ferme și l-a întrebat ce să facă. Bătrânul i-a zis: „Mergi, smerește-ți gândul, supune-te și trăiește laolaltă cu alții”. După un timp se întoarce la bătrân și-i zice: „Nu-mi găsesc liniștea nici împreună cu alții”. Bătrânul îi zice: „Dacă nici singur, nici cu alții nu-ți găsești liniștea, de ce te-ai făcut călugăr? Oare nu ca să înduri necazuri? Spune, de câți ani porți schima?”. „De opt ani” a răspuns el. Atunci bătrânul i-a zis: „Eu port schima de șaptezeci de ani și nici o singură zi n-am fost liniștit. Și tu în opt ani vrei să dobândești liniștea?”. Auzind acestea fratele a plecat întărit.
Răpit în cer13.12.2019
Avva Siluan, stând odată cu frații, a intrat în extaz si a căzut cu fața la pământ. După multă vreme s-a ridicat și plângea. Frații l-au întrebat: „Ce-i cu tine, părinte?”. Dar el a tăcut și continua să plângă. După un timp, silindu-l să vorbească, a zis: „Am fost răpit la Judecată și i-am văzut pe mulți de-ai noștri mergând la pedeapsă și pe mulți mireni mergând spre Împărăție”. Bătrânul plângea și nu mai vroia să iasă din chilie, iar dacă era obligat să iasă, își acoperea fața cu un culion, zicând: „De ce să văd lumina aceasta trecătoare și fără niciun folos?”.
Altădată, a intrat ucenicul său, Zaharia, și l-a găsit în extaz, cu mâinile întinse spre cer. A închis ușa și a ieșit. Apoi s-a întors la ceasurile al șaselea și al nouălea și l-a găsit tot așa. La ceasul al zecelea a bătut iar, a intrat, l-a găsit liniștit și l-a întrebat: „Ce-ai avut azi, părinte?”. El a zis: „Am fost bolnav, copile”. Dar ucenicul i-a îmbrățișat picioarele și i-a zis: „Nu te las până când nu-mi spui ce ai văzut”. Bătrânul îi zice: „Am fost răpit la cer și am văzut slava lui Dumnezeu. Am stat acolo până acum și acum am fost lăsat să mă întorc”.