Manastirea dintr-un text

Ca o prezență înaintea Prezenței23.01.2023

Avva Nistheroos a zis: „[Creștinul] trebuie să se socotească în fiecare seară și dimineață: ce am făcut după voia lui Dumnezeu și ce n-am făcut după voia Lui? Astfel să se examineze pe sine toată viața. În fiecare zi străduiește-te să stai fără păcat înaintea lui Dumnezeu. Roagă-te lui Dumnezeu, ca o prezență înaintea altei prezențe, căci El cu adevărat este prezent; nu-ți da singur legi și nu judeca pe nimeni. A jura, a nu ține cuvântul dat, a minți, a blestema, a jigni, a râde sunt lucruri străine creștinului. Cel cinstit și lăudat peste merit își face un rău mare”.

 

citește articolul


Preotul alcoolic și oamenii furioși22.09.2022

Întâmplarea de mai jos s-a petrecut în Rusia, înainte de Revoluție. Era un preot care avea o problemă cu băutura. Se ducea adesea la biserică băut, scandalizându-i pe credincioși. Enoriașii au trimis o delegație la episcopul local, rugându-l să intervină și să facă ceva. Episcopul a acceptat cererea lor și l-a mustrat pe preotul alcoolic. Din păcate, nefericitul nu putea să-și controleze patima. Așa că, în cele din urmă, episcopul i-a spus: „Uite ce este, părinte, din moment ce nu ești în stare să te lași de băutură, trebuie să te lași de preoție. Din acest moment nu mai ești autorizat să administrezi Sfintele Taine”.

Episcopul l-a răspopit pe preotul alcoolic. Simțindu-se vinovat, preotul a acceptat verdictul și a plecat umilit. În timpul nopții, în timp ce episcopul era singur în camera lui și se ruga, a avut o viziune extraordinară. A văzut mii de oameni furioși pe un câmp, care îl amenințau. Când a revenit la starea normală s-a simțit șocat și s-a întrebat ce putea să însemne acea viziune. Era, oare, un fel de fantezie, de halucinație? S-a liniștit și a revenit la rugăciune. Dar a avut din nou aceeași viziune. Acum îi vedea pe oameni cum țipă și îi cer să-l aducă înapoi pe preotul răspopit.

citește articolul


Gânduri în cumpănă14.07.2022

Un frate l-a întrebat pe avva Iosif: „Vreau să ies din chinovie și să trăiesc în singurătate”. Bătrânul îi zice: „Așează-te unde vezi că sufletul tău este liniștit și nu se tulbură”. Fratele îi zice: „Eu sunt liniștit și în chinovie, și în singurătate. Ce să fac?”. Bătrânul îi zice: „Dacă ești liniștit și în chinovie și în singurătate, pune cele două gânduri ale tale ca într-o cumpănă, vezi care dintre ele îți folosește și te atrage mai mult și îndeplinește-l pe acela”.

 

citește articolul


Trei prieteni20.05.2022

Un mirean foarte evlavios în viața lui s-a dus la avva Pimen pe când la bătrân se aflau și alți frați, care veniseră să-i ceară sfatul. Bătrânul îi zice mireanului credincios: „Spune-le fraților un cuvânt”. Mireanul răspunde: „Iartă-mă, avva, dar eu am venit aici ca să primesc învățătură”. Silit însă de bătrân a zis: „Eu sunt mirean, vând legume și fac negustorie, dezleg snopii și fac legături mici, cumpăr cu puțin și vând cu mult. Nu știu să vorbesc din Scripturi, dar voi spune o pildă. Un om i-a zis prietenului său: «Vreau să-l văd pe împărat, vino cu mine». Prietenul îi răspunde: «Vin cu tine până la jumătatea drumului». Atunci el îi zice altui prieten: «Vino tu și mă conduce până la împărat». Acesta îi răspunde: «Te duc până la palatul împăratului». Omul zice și unui al treilea prieten: «Vino cu mine până la împărat». El îi răspunde: «Merg, intru în palat, stau, vorbesc și te duc la împărat». Frații l-au întrebat care este sensul pildei și el a răspuns: „Primul prieten este asceza, care îl conduce (pe călugăr) o bucată de drum; al doilea este curățenia, care merge cu el până la cer; al treilea este milostivirea, care-l duce până la împăratul nostru Dumnezeu, cu îndrăzneală”. Frații au plecat zidiți sufletește la chiliile lor.


Aripi vlăguite02.03.2022

Avva Ioan a zis că un călugăr a intrat odată în extaz și a văzut trei monahi stând pe țărmul mării. Dinspre țărmul celălalt a venit un glas zicându-le: „Luați aripi de foc și veniți la mine!”. Doi dintre ei au făcut întocmai și au zburat spre celălalt țărm, în timp ce al treilea a rămas pe loc și a început să plângă și să strige. În cele din urmă i s-au dat și lui aripi, dar nu de foc, ci slabe și vlăguite. Tot cădea în valuri și se ridica și cu multe chinuri a reușit să ajungă până la țărm. Așa este și generația noastră: zboară nu cu aripi de foc, ci cu aripi slabe și vlăguite.