Un frate i-a zis avvei Pimen: „Dacă-i dau unui frate o bucată de pâine, sau altceva, demonii murdăresc acest gest, ca şi cum ar fi făcut pentru a plăcea oamenilor”. Bătrânul zice: „Chiar dacă ar fi pentru a plăcea oamenilor, noi tot îi vom da fratelui ce-i trebuie”. Şi i-a spus următoarea parabolă: „Doi ţărani locuiau în acelaşi sat. Unul dintre ei, după ce a semănat, a strâns un pic de recoltă necurată; celălalt nu s-a ostenit să semene şi n-a strâns nimic. Venind foametea, care dintre ei va supravieţui?”. Fratele a răspuns: „Cel care a strâns puţină recoltă necurată”. Bătrânul zice: „Aşa şi noi, să semănăm puţin, chiar dacă seminţe necurate, ca să nu murim de foame”.
citește articolul
Un frate l-a întrebat pe avva Pimen: „Cum trebuie să stau în chilie?”. El îi zice: „La vedere, în chilie trebuie să lucrezi cu mâinile, să mănânci o singură dată pe zi, să taci şi să meditezi; într-ascuns, a înainta duhovniceşte în chilie înseamnă a te defăima pe tine oriunde mergi, a te îngriji de orele pentru liturghie şi pentru rugăciunile de taină. Dacă se întâmplă să ai timp liber de la lucru cu mâinile, mergi la liturghie şi termină-ţi pravila netulburat. Scopul tuturor acestora este să dobândeşti o tovărăşie bună şi să te îndepărtezi de una rea”.
Avva Pimen a povestit că, odată, un frate l-a întrebat pe avva Simon: „Dacă ies din chilie şi dau peste un frate care se distrează, şi mă distrez şi eu cu dânsul; apoi dau peste unul care râde, şi râd şi eu cu dânsul, când intru iar în chilie nu-mi mai găsesc pacea dinainte?”. Bătrânul îi zice: „Cum, după ce ieşi din chilie şi dai peste unul care râde, şi râzi şi tu cu el, dai peste unii care sporovăiesc şi sporovăieşti şi tu, când te întorci în chilie ai vrea să fii cum erai mai înainte?”. Fratele întreabă: „Şi atunci?”. Bătrânul îi zice: „Înăuntru păzeşte-te, afară păzeşte-te!”.
Odată, un frate a păcătuit în chinovie. Trăia prin locurile acelea un pustnic, care nu ieşise de mult din chilia sa. Avva chinoviei s-a dus la bătrân şi i-a spus despre păcatul fratelui, iar acesta i-a zis: „Alungaţi-l!”. După ce a ieşit din chinovie, fratele s-a aşezat într-o surpătură şi a început să plângă. Câţiva fraţi care mergeau la avva Pimen s-au nimerit să treacă pe acolo şi l-au auzit plângând, s-au apropiat şi l-au găsit jelindu-se cumplit. L-au rugat să se ridice şi să-l ducă la bătrân, dar el nu vroia, zicând: „Eu rămân să mor aici!”. Fraţii au plecat la avva Pimen, i-au povestit ce şi cum, iar acesta i-a trimis după el, zicându-le: „Spuneţi-i aşa: «Avva Pimen te cheamă la dânsul»”. Fratele a venit, iar bătrânul, văzându-l necăjit, s-a ridicat, l-a îmbrăţişat, a glumit cu dânsul şi l-a poftit să ia o gustare. Apoi a trimis pe unul din fraţi la pustnic să-i zică: „De mulţi ani vreau să te văd, căci am auzit despre tine, dar, din reţinerea amândurora, nu ne-am întâlnit. Acum însă, întrucât Dumnezeu vrea şi avem prilejul, osteneşte-te până aici, ca să ne vedem”. Pustnicul nu ieşea din chilia sa, dar auzind cuvintele bătrânului şi-a spus: „Dacă Dumnezeu nu l-ar fi încredinţat pe bătrân, n-ar fi trimis după mine”. S-a sculat şi a venit la dânsul şi, după ce s-au îmbrăţişat cu bucurie şi s-au aşezat, avva Pimen i-a zis: „Undeva trăiau doi oameni şi amândoi aveau câte un mort. Unul şi-a lăsat mortul său şi s-a dus să-l plângă pe mortul celuilalt”. Auzind această pildă, pustnicul a fost străpuns până la lacrimi, şi-a amintit ce făcuse şi a zis: „Pimen este sus, sus la cer, iar eu jos, jos pe pământ”.
