Cetățenii Uniunii Europene deranjați de decizia celor de la LIDL de a îndepărta crucile și/sau alte simboluri religioase de pe ambalajele produselor vândute de către acest lanț de magazine nu s-au limitat doar prin a critica atitudinea și gestul făcut de către această companie ci au apelat și la unele forme de protest inedite. În Cehia de pildă, pentru a le da un răspuns ferm de contestare a deciziei de a îndepărta crucile de pe bisericile ortodoxe prezente pe anumite ambalaje, un bărbat din orașul Olomouc s-a prezentat la cumpărături îmbrăcat într-o haină de călugăr și cu un crucifix uriaș în brațe. Însoțit de o femeie îmbrăcată în alb, bărbatul a încărcat un coș de cumpărături cu produse grecești, apoi când au ajuns la casă au decis să plece, spunând că nu au cu ce plăti. Poliția a fost chemată la fața locului însă n-a putut lua nici o măsură legală, pentru că nu fusese comisă nici o infracțiune.
Managerii magazinului din Olomuc însă spun că a fost necesar să cheme poliția pentru că excentricul cuplu de “cumpărători” înfricoșau clienții prezenți în supermarket, potrivit expats.cz.
Nici bulgarii nu au reacționat tocmai într-un mod prea “prietenos” la decizia celor de la Lidl de a îndepărta crucile de pe anumite ambalaje ale produselor vândute de către lanțul lor de magazine. Pe geamul unui supermarket au lipit mai multe afișe dispuse în formă de cruce de culoare neagră, pe care era printat logo-ul firmei, iar deasupra sa o inscripție în limba arabă. Sursa: Glasul.info
Ochiul, fereastra sufletului, o minune a creației lui Dumnezeu
Degenerescența maculară este o afecțiune degenerativă oculară gravă care determină scăderea permanentă și definitivă a vederii oculare. Reprezintă principala cauză de afectare ireversibilă a vederii la persoanele adulte, depășite de 50 de ani și care se manifestă prin perceperea deformată a imaginilor, ca de exemplu liniile drepte sunt văzute curbe sau întrerupte. DM afectează zona de pe retină corespunzătoare de vederea detaliilor și a culorilor, zona denumită maculă, aflată în partea posterioară și centrală a globului ocular.
citește articolul
Povestea ava despre un alt bătrân din pustie, că l-a rugat pe Dumnezeu să i se dea har, în așa fel încât să nu dormiteze niciodată când are loc vreo convorbire duhovnicească; și, dimpotrivă, dacă cineva se apucă să bârfească ori să spună fleacuri, să adoarmă pe loc, pentru ca urechile sale să nu guste un asemenea venin. Zicea; „Diavolul ațâță la vorbărie goală și luptă împotriva învățăturilor duhovnicești”, dând următorul exemplu: „Odată, când le spuneam unor frați lucruri folositoare, aceștia au căzut într-un somn atât de adânc, încât nici genele nu le mișcau. Vrând să arăt că la mijloc este lucrarea demonului, am început să povestesc fleacuri. Îndată frații s-au înveselit și s-au trezit. Eu am suspinat și le-am zis: „Cât timp am vorbit despre lucruri cerești, ochii voștri, ai tuturor, au fost cuprinși de somn, dar îndată ce am început să spun fleacuri, toți v-ați trezit în mare grabă”. Recunoașteți, așadar, fraților, lucrarea demonului și fiți atenți și păziți-vă să nu mai adormiți când faceți sau ascultați ceva duhovnicesc”.
citește articolul
Ascultarea – condiție a vederii. Ontologia imaginarului. Adevăratul „spectator” e de fapt și un bun ascultător: știe să asculte ceea ce vede. Am ajuns dependenți de ceea ce vedem, de aici tirania imaginii; dar imaginea și obosește, și plictisește… Ne vedem, dar nu ne ascultăm, nu ne mai auzim de atâta zgomot prezent în noi. Numai în tăcere cred ne mai putem vedea. În timp ce informația vizuală a atins cote alarmante în procesul comunicării, informația auditivă e din ce în ce mai scăzută; televizorul bate radio-ul cu toată diferența de calitate. Auzul e un simț al gândirii, vederea dimpotrivă, excită simțurile, auzul interiorizează, vederea exteriorizează. Criza noastră nu e de vedere (slavă Domnului!), ci de auzire și de ascultare…
citește articolul
