Pregătit cu atâta minuţiozitate  încât cei care l-au iniţiat au trecut de mult în lumea celor drepţi, Marele Sinod desfăşurat între 18 şi 26 iunie în Creta a pus la grea încercare lumea ortodoxă. În zadar s-a străduit Patriarhul Ecumenic să-i adune pe sinodali pe ţărmul Mediteranei, într-un cadru de vis numai bun pentru decizii inspirate. Nu a fost chip! Mitrele patriarhale şi-au exhibat resentimentele, frustrările şi vanităţile.

Secole la rând le-am reproşat catolicilor că au concentrat autoritatea Bisericii în mâna unei singure persoane, titularul scaunului episcopal de la Roma, lăudându-ne că la noi sinodul, inspirat de Duhul Sfânt, conduce Biserica. Nu am vrut să recunoaştem că în Ortodoxie nu avem papă, ci papi, câte unul în fiecare capitală de ţară cu populaţie majoritar ortodoxă. Orice încercare de a aduna la un loc atâtea înalte feţe bisericeşti presupune riscuri neprevăzute.

Scurtă viziune asupra religiosului din proza şi poezia lui Eminescu

Eminescu a fost prezent în viaţa Bisericii răsăritene, dar nu a fost ceea ce astăzi numim creştin practicant.