”Nu te teme, turmă mică!”Stelian Gomboş 13.05.2019

”Viața e prea scurtă. De ce să nu fim curajoși?”

Într-o lume descurajantă şi descurajată se impune a se vorbi despre curaj şi bărbăţie, curajul fiind, dintotdeauna şi întotdeauna, o calitate şi o virtute incontestabile. Curajul, nu tupeul, nu impertinenţa, nu insolenţa, nu indolenţa, nu obrăznicia ori nesimţirea!...

citește articolul


O sclavie tot mai eficientăEduard Ioan Rădună 10.05.2019

Încheiam articolul precedent notând că refuzul educației sexuale și gender face parte naturaliter din protecția pe care părinții o oferă copiilor lor. Biserica nu contestă faptul că sexualitatea este corolarul vieții biologice și cea dintâi poruncă dată omului după Creație. Dar prin însăși întâietatea ei, sexualitatea se recomandă ca sacră.

Profanarea poartă în sine moartea

Prin sexualitate se face cunoscută  suflarea dătătoare de viață a Duhului; prin sexualitate, dualitatea bărbat-femeie  se afirmă ca pro-creatoare, așadar favorabilă înmulțirii vieții, aliniată la fluxul dumnezeiesc al Creației. Departe de a fi culpabilă, sexualitatea este, deci, sacră și trebuie ocrotită  ca atare, ceea ce se și întâmpla atât prin conduita morală creștină căt și prin rezultanta ei, pudoarea socială. Iar acestea două se dovedesc, odată adoptate și promovate,  pro-creative, adică înmulțesc numărul oamenilor și fortifică bagajul genetic. În concluzie, nu educație sexuală gender ar trebui să-și dorească România, dacă visează la un viitor, ci dimpotrivă, educație morală creștin ortodoxă, pentru a avea oameni sănătoși și viguroși, responsabili și procreativi.

La polul opus, profanarea sexualității poartă în sine moartea. A profana sexualitatea oamenilor este una dintre activitățile predilecte ale diavolului, încă de la începuturile omenirii, de la Cădere, asociată de unii Sfinți Părinți și cu păcatul concupiscenței. Conceptul de eliberare sexuală - în fapt o manifestare a aspirațiilor pegrei de pe toată fața pământului - reprezintă, pentru popoarele creștine, o decădere în păgânism, o întoarcere la păcătoșenia sexuală generalizată pe care o critică Sfântul Apostol Pavel în epistola către Romani. Reacceptarea și răspândirea din nou a acestui concept poate fi considerat unul dintre simptomele vindecării Fiarei celei lovite de moarte (Apoc. 13), dacă, precum unii Părinți o fac, identificăm Fiara cu un metaconstruct religios și istoric (politeismul antic, de pildă).

Sclavii de la școală

citește articolul

A apărut nr. 163, aprilie 2019

Din sumar:

Primăvară fără de sfârşit - pr. dr. Claudiu Băzăvan

"Colectiv de Notre Flamme" - Silviu Alupei

Programa ocultă se devoalează - Eduard Ioan Rădună

Maladiile etnosului românesc - imposibil de vindecat? - Eugen Cojocaru

Cum am învăţat să mă bucur - Florina Steliana Vasilescu

Dreptul de a nu fi informat - Gabriela Băducu

Preşedintele şi Episcopul - Silviu Alupei

O mie şi una de emoţii şi trăiri autentice ... pe scena Berliner Philharmonie - Dr. phil. Cătălina Ene Onea

Cu privirea spre cele înalte - Sabina Ene

Curs de recuperare a fericirii - Teodora Moldovan

"Dumnezeu m-a chemat să Îi ţin de urât" - Cosmin St. Georgescu

Cuie şi spini - Monahia Zosima

Osul care doare ... Osteoporoza - Dr.Roxana Constantinescu

Pască cu aluat de cozonac şi brânză de vaci- Valentina Georgescu

Drumul spre acasă - Constantin St. Dogaru

Arma invincibilă

PARTENERI