Hrana zeilorDr. Roxana Constantinescu 25.06.2019

Mierea de albine a fost prima substanţă dulce folosită de om, fiind preţuită în special de preoţi în cadrul diverselor ritualuri. În vechime, originea mierii a rămas vreme îndelungată un mister, astfel că populaţiile care o consumau venerau albinele şi considerau produsul lor o hrană a zeilor, înregistrându-l în numeroase mituri şi obiceiuri. Cele mai vechi documente referitoare la miere sunt două fragmente scrise în limba sumeriană. În lumea antică mierea era folosită la prepararea unei băuturi alcoolice la care se adăuga polen şi levuri din faguri. De la egipteni au rămas mărturii privind modul de recoltare şi folosire a mierii. Babilionenii şi diferite civilizații străvechi din India şi China utilizau mierea ca medicament cât şi la ritualuri şi ceremonii. În vechiul Testament găsim scris “miere” de peste 60 de ori. Hipocrate recomanda mierea pentru vindecarea unor afecţiuni gastro-intestinale, renale, respiratorii şi pentru tratamentul plăgilor. Pliniu indica mierea în asociere cu untura de peşte la tratarea rănilor infectate. Musulmanii foloseau mierea ca un leac bun pentru orice boală.

Compoziţia chimică a mierii constă în glucide, dextrine, enzime, săruri minerale, vitamine, acid folic, fermenţi, hormoni, antioxidanţi, proteine (12 aminoacizi), urme de polen. Valoarea alimentară a mierii constă în bogăţia ei în zaharuri 70-80%, din acest punct de vedere fiind un aliment energetic prin excelenţă. Majoritatea zaharurilor din miere sunt zaharuri simple (glucoză şi fructoză), care nu necesită o prelucrare specială prin digestie, fiind direct asimilate şi arse complet, până la stadiul de dioxid de carbon şi apă, eliberând energie în toate etapele de descompunere prin care trec, astfel că mierea este un aliment uşor de asimilat şi digerabil. Deosebirea esenţială a mierii de albine de zahărul comercial constă în conţinutul său ridicat în unele substanţe nezaharoase: microelemente, enzime, vitamine, care îşi exercită efectul pozitiv atât prin acţiunea de reglare a unor funcţii ale organismului, dar contribuind la conferirea calităţilor gustative specifice. Atât aspectul, cât și consistenţa, gustul și mai ales aroma sa specifică fac din miere un aliment mult apreciat. Datorită  conţinutului în uleiuri eterice, parfumul mierii este identic cu parfumul florilor din care provine.

citește articolul


V: Cupa deschisă spre cer. Mărturii despre Vasile Voiculescu Florina Steliana Vasilescu 24.06.2019

Vasile Voiculescu rămâne un model ce trebuie privit cu sufletul în strădania de a-i înțelege personalitatea luminoasă și complexă. De la început și până la sfârșitul vieții, poetul trăiește în universul credinței, al convingerii interioare neclintite într-o putere care hotărăște formele și mersul lumii. Lui i-a fost dăruit harul de a crede! Convingerea lui neclintită poate cunoaște momente de fervoare sau de apatie, de tăcere înghețată sau de extaz, dar nu e niciodată pusă la îndoială sau negată.

Omul pe care nu l-a cunoscut nimeni

citește articolul


Gomboti cu prune sau ”găluști cu prune”Valentina Georgescu 21.06.2019

Ingrediente pentru 18 gomboti:

  • 1 kg cartofi albi - vechi, spălaţi, pe care îi fierbem în coajă;
  • 7 linguri de zahăr pudră;
  • 9 prune întregi, din compot de prune (le tăiem pe jumătate şi le lăsăm la scurs cât timp pregătim aluatul);
  • 70 g unt;
  • 240 g pesmet auriu;
  • 120 g zahăr brun;
  • 1 praf de sare;
  • 90 g griş;
  • 270 g făină;
  • 3 ouă;
  • 1 lingură de ulei;
  • 1 lingură de scorţişoară măcinată

citește articolul


”Rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită!”20.06.2019

Au venit, odată, la avva Lucius, la Ennaton, căţiva călugări euhiţi. Bătrânul i-a întrebat: „Ce lucraţi voi cu mâinile?”. Ei au răspuns: „Noi nu ne atingem de lucru, ci, cum zice Apostolul, ne rugăm neîntrerupt”. Bătrânul îi întreabă: „Dar nu mâncaţi?”. Ei zic: „Da”. El: „Şi când mâncaţi, cine se roagă pentru voi?”. Apoi: „Nici nu dormiţi?”. Ei: „Da”. Bătrânul: „Şi când dormiţi, cine se roagă pentru voi?”. Nu au ştiut ce să-i răspundă. El a continuat: „Iertaţi-mă, dar voi nu faceţi cum spuneţi. Eu am să vă arăt că, deşi lucrez cu mâinile, mă rog neîncetat. [Iată cum:] Mă aşez, cu Dumnezeu, să-mi umezesc smicelele. Apoi le împletesc în funie zicând: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea”. Și-i întreabă: „Oare aceasta nu-i rugăciune?”. Ei au răspuns: „Ba da”. Apoi continuă: „Toată ziua lucrez şi mă rog şi câştig mai mult sau mai puţin de şaisprezece parale. Dau două de pomană, la poartă, iar de restul manânc. Cine primeşte cele două parale se roagă pentru mine în timp ce manânc şi dorm. Astfel, cu harul lui Dumnezeu, îndeplinesc porunca de a mă ruga neîntrerupt”.

A apărut nr. 165-166, iunie-iulie 2019

Din sumar:

Fiul risipitor în turneu - pr. dr. Claudiu Băzăvan

Papa Francisc ne-a arătat făţărnicii - Gabriela Băducu

"Pe noi, nouă înşine redă-ne!" - Eugen Cojocaru

Patricienii părăsesc patria - Eduard Ioan Rădună

Pe urmele Mântuitorului (partea I) - Georgiana Ionescu-Iordache

Am ajuns la vorbele Mitropolitului - Silviu Alupei

Profanare de cruci şi morminte - Marian Scarlat-Ghiţeanu

Papa, Luther şi Max Weber - brand-urile Europei descreştinate - Silviu Alupei

V: Cupa deschisă spre cer. Mărturii despre Vasile Voiculescu - Florina Steliana Vasilescu

"Intercooltural" cucereşte Berlinul - Dr. phil. Cătălina Ene Onea

Pictorul lui Dumnezeu - Sabina Ene

Curs de recuperare a bucuriei de a fi - Teodora Moldovan

"Nu umbla cu cioara vopsită!" - Cosmin St. Georgescu

Gelozie - Monahia Zosima

Hrana zeilor - Dr.Roxana Constantinescu

Gomboti sau "găluşti cu prune" - Valentina Georgescu

Crucea din creştetul capului - Constantin St. Dogaru

"Rugaţi-vă ca să nu cădeţi în ispită!"

PARTENERI