Iertată să-mi fie referința la volumul „Din lumea celor care nu cuvântă“, însă îmi este greu să mă abțin, mai ales când rămân frapată de asemănarea izbitoare a fraților noștri cu personajele prozatorului Emil Gârleanu.

Un test căzut cu brio

Am studiat (și) Karl Marx cu marele filosof al secolului 20, Constantin Noica, în plus cunosc istoria capitalismului sălbatic (cum e numit de specialiști) din secolul 19 și sunt profund uimit de aberațiile cu acuzele de „neo-marxism” aduse conducătorilor (din umbră plus marionetele sus-puse) lumii actuale.

Corifeul mișcării de emancipare și egalitate socială a muncitorilor are puțin în comun cu bolșevismul care a urmărit, în principal, continuarea politicii imperialist-țariste. Totuși, socialismul a avut și efecte benefice asupra situației sociale a celor crunt exploatați: alfabetizare100% (România: 67% analfabeți și fără profesie ante-1945!), s-a ridicat cultura, nivelul de trai, învățământul, sănătatea, industrializare și dezvoltare puternică a tehnicii și științelor etc. Din păcate, s-a format, concomitent,o nouă pătură asupritoare, numită burghezie roșie: conducerea de partid și, în special, aparatul de represiune, Securitatea și Miliția-ultimele două au preluat puterea post-1990, creând o Românie o pseudo-democratică unde ele „se desfășoară” discreționar și absolutist!