Adevăruri stranii - Despre Teoria supercorzilorSabina Ene 15.12.2020

"Încă n-a cunoscut pe Dumnezeu cel ce nu se minunează de Dumnezeu” (Sfântul Isaac Sirul)

Omul modern ar dori să domine în chip absolut timpul și să-l cuprindă în ochiuri de timp activ, intercalate cu clipe de răgaz, de meditație, de contemplare, de experiențe acumulate și interiorizate, în care să aibă loc întâlnirea armonioasă dintre disciplinele care studiază lumea noastră, în întregul ei; discipline care se înrudesc prin dorinţa de a aduce la lumină adevărul, cunoașterea prin credință și cunoașterea prin știință, și care ne fac pe noi, creștinii, să înţelegem că „amândouă sunt înnobilate prin aceea că vin de la Dumnezeu, sunt daruri ale Duhului Sfânt” (Părintele Galeriu).

citește articolul


Îmbrățișări ... la distanțăDr.phil. Cătălina Ene Onea 14.12.2020

O îmbrățișare de doar 20 de secunde duce la secretarea în corp a oxitocinei și a dopaminei, substanțe responsabile pentru starea de bine și dătătoare de bună dispoziție. Oxitocina, supranumită și hormonul dragostei, este produsă în glanda hipofiză și  îmbunătățește calitatea somnului, stimulând și întărind sistemul imunitar prin reducerea sau chiar neutralizarea hormonilor de stres, respectiv prin reglarea ritmului cardiac. Un studiu efectuat la Universitatea Carolina de Nord  a demonstrat că nivelul cortizolului, hormon secretat de glandele suprarenale în condiții de stres puternic, asociat cu creșterea tensiunii arteriale și a nivelului de zahăr din sânge, a scăzut semnificativ atunci când participanții la studiu s-au îmbrățișat pentru 20 de secunde sau mai mult.

Îmbrățișări interzise

citește articolul


Moartea care nu mai trezeşte la viaţăConstantin St. Dogaru 10.12.2020

... Moartea nu înţelege gramatica noastră, nu ascultă de nicio regulă, nu poate fi declinată şi nici conjugată cu ceva. Moartea este moarte cum nimicul este nimic în ciuda oricărei încercări de a o scoate din metafizica ei pură. Misterul morţii nu poate fi negociat. Cu „viaţa” se mai poate discuta, cu moartea nu. În om, viaţa e conştiinţă a morţii, dar în sine moartea e „inconştientă” de sensul vieţii, al omului, al valorilor. E oarbă şi acţionează ca atare, nu în virtutea unui raţionament, a unor calcule. În timp ce viaţa te lasă să vorbeşti, moartea te lasă mut. Nu crede în lacrimi, nu-ţi iartă durerea, nu-ţi îmblânzeşte suferinţa, dorul, nu întreabă nici cine eşti, nici ce-ai făcut, nici dacă eşti sfânt sau ticălos, nici de credinţă, nici dacă ai fost necredincios, nici dacă ai fost prinţ efemer al acestei lumi, nici dacă ai fost un cerşetor, nici câtă carte ai învăţat, nici dacă ai fost un măturător de stradă. În faţa morţii toate acestea şi altele asemenea acestora sunt egale cu zero. Moartea, spre deosebire de viaţă, n-are răbdare şi te vrea pentru că te iubeşte în timp ce viaţa pe care ai iubit-o, tocmai ea te-a trădat, încercând în fel şi chip să te distrugă; Moartea nu e ură, dar viaţa este si ură... În faţa morţii toate silogismele noastre, toate sistemele noastre filosofice ar trebui să se reducă la un singur cuvânt: „vai”, iar toată deşteptăciunea şi grozăvia noastră să se smerească, să stea în genunchi. Dimpotrivă, am văzut chipuri semeţe, reci şi am sfârşit în a crede că trufia omenească n-are margini nici chiar în faţa morţii, că în lumea în care trăim şi ne-am „educat” nici faptul morţii, că suntem trecători nu ne mai cutremură, nu ne mai trezeşte la viaţă, că misterul morţii a devenit o simplă hârtie ştampilată, un „certificat de deces” şi o „adeverinţă de înmormântare”... Mister transformat în spectacol grotesc.


Picătură cu picătură09.12.2020

Avva Ioan povestea: „Ne-am dus, odată, din Siria la avva Pimen, pentru că vroiam să-l întrebăm despre împietrirea inimii. Bătrânul nu ştia greceşte şi n-am găsit nici tălmaci. Văzându-ne supăraţi, el a început să vorbească greceşte, zicând: „Apa este moale din fire; piatra, tare. Dar dacă agăţăm ulciorul deasupra pietrei, picătură cu picătură apa găureşte piatra. Tot aşa, cuvântul lui Dumnezeu este moale; inima noastră, tare. Omul care ascultă des cuvântul lui Dumnezeu, îşi deschide inima şi se teme de Dumnezeu”.

 

A apărut nr. 182-183, noiembrie-decembrie 2020

Din sumar:

Și dacă am greșit rugăciunea? - pr. dr. Claudiu Băzăvan

Nu vă mai folosiți de Hristos! - Vlad Mușat

Colind pentru Dumnezeu - Gabriela Băducu

Ne plâng morții - pr. dr. Claudiu Băzăvan

„Rămâi cu noi, Doamne!” - Florina Steliana Vasilescu

PANDEMONIA-sfârșitul erei creștin-umanist-democratice - Eugen Cojocaru

Biserica-parohie nu e club liturgic - pr.dr. docent Mihai Valică

Rămâneți creștini! - Marian Scarlat Ghițeanu

Crăciunul Copilului fără Dumnezeu- Nicușor Nacu

Îmbrățișări la distanță - Dr.phil. Cătălina Ene Onea

Adevăruri stranii - Sabina Ene

a fi înseamnă a arde- Constantin St. Dogaru

Victima car își simpatizează călăul

Quercetina - Un nou aliat de prevenire și vindecare a coronavirusului  - Dr.Roxana Constantinescu

Te Deum la Nașterea Domnului - Carmen Elena Toader

Duo cheesecake cu zmeură (fără coacere) - Valentina Georgescu

PARTENERI