„Anul comemorativ al apărătorilor ortodoxiei în timpul regimului comunist (2017)” – declarat de Patriarhia BOR și ca an omagial al martirilor și mărturisitorilor pentru Hristos – a dat fiori societății româneşti post decembriste. Dar a generat nelinişte şi chiar panică în lumea ONG-urilor anti-creştine, anti-religioase, anti-româneşti.
Pe ,,tabla de şah’’ a istoriei recente, Patriarhia BOR a mutat, tardiv dar inteligent, cu toţi pionii deodată! Adică Sfântul Sinod şi Patriarhia BOR au dezgropat armata creştină a sfinților din închisori! A martirilor anti-comuniști (jertfiți pentru apărarea ortodoxiei strămoşeşti). A mărturisitorilor pentru Hristos în faţa ighemonilor ,,URSS-NKVD-KGB-PCR-SECU’’. A eroilor creştini (din România sovietizată) care s-au luptat (şi fizic, nu numai spiritual şi religios) cu ,,Fiara roşie de la Moscova” cu Molohul marxist-lenivist al lui Stalin, Dej, Ceauşeşcu, cu Antihristulsecolului XX... Sunt formulări lingvistice (ideologice, teologice, etc) ale epocii cumplite în care aceşti ROMÂNI ADEVĂRAŢI au înfruntat, pe viaţă şi pe moarte, ateismul comunist. Au fost în BISERICA LUPTĂTOARE! Priviţi chipul de sfinţenie al lui Valeriu Gafencu!
citește articolul
”Fă din lume un scop și l-ai câștigat de partea ta!”
citește articolul
Nu sunt nedus la biserică, dar datoria mea de creștin este să merg la Sfântul Maslu, la Sfânta Liturghie, de fiecare dată când acestea se săvârșesc. De ce nu merg mai des, când am ocazia? Pentru că inventez scuze, sau nu am răbdare, sau îmi găsesc o altă ocupație. Și sunt trist, sunt trist pentru că am ratat încă o întâlnire cu Hristos, n-am aprins lumânări pentru tata, pentru cei decedați din familie, nu m-am rugat pentru mama, pentru cei bolnavi. Vedeți cât de mult am pierdut? Sufletul îmi rătăcește într-o temniță ale cărei gratii sunt construite dintr-un aliaj foarte rezistent, din lene și indiferență.
De ce ne lăsăm manipulaţi?
citește articolul
Nu e cazul să ne întristăm că nu suntem supermen şi wonderwomen
Doi amici, dintre care unul preot, discutau deunăzi. Unul dintre ei întreabă oftând şi cu tonul un pic patetic: “Ce ne facem noi, părinte, cu poporul acesta?” La care preotul, hâtru din fire, îi răspunde sec: “Dar cine ne-a dat nouă poporul, dragule, ca să facem ceva cu el?”
citește articolul
Perpetuând greșelile ne vom pustii sufletele
Omul din greşeli învaţă şi vorba românului: cât trăieşti, greşeşti! Sau nu era aşa? Chiar şi puţin modificată, zicala a devenit corolarul vieţii creştinilor de duzină, care nu se ridică câtuşi de puţin la ştacheta ridicată pe pământ de însuşi Iisus Hristos. În ciuda sfatului său „Învățați de la mine, că sunt blând și smerit cu inima” (Matei 11, 19), stăruim cu îndârjire în aceleași greșeli.
citește articolul
