Editorial

Către prieteni, la vremuri de încercarePr. dr. Claudiu Băzăvan 30.10.2020

Dragii mei,

Scriu aceste rânduri cu gândul la voi, cei care în diferite împrejurări mi-ați ieșit în calea vieții. Cu fiecare am petrecut minute, ceasuri, zile sau săptămâni adunate în spațiul sacru al bisericii, la scaunul de spovedanie, în casele voastre sau în călătorii memo-rabile. De atâtea ori am împărtășit bucurii și necazuri, împreună am râs și am plâns. Vă simt îngrijorați, triști, însingurați, copleșiți de un acut sen­timent al abandonului, căutând cu încordare sprijin și nădejde. Cum nu știu când ni se va îngădui să ne vedem față către față, să ne vorbim aievea și să ne îmbrățișăm strâns, vă trimit gândurile de mai jos, nădăjduind că vă vor folosi la refacerea moralului și la recuperarea bucuriei de a fi.

citește articolul


ComplicitatePr. dr. Claudiu Băzăvan 24.08.2020

■ De când autoritățile închiseseră biserica, ceva se frânsese în inima lui. Nu price­pea în ruptul capului cum cel mai curat loc de pe pământ devenise peste noapte, prin lege, unul din mediile cele mai contagioase. În­cerca să se împace cu ideea că ab­surdul nu putea fi explicat și jus­tificat prin argumente logice.

Își formase de mult timp un soi de dependență. Venea în spațiul rugăciunii ca acasă, și niciunde nu se simțea mai bine ca acasă. Își găsise aici refugiul din calea singurătății și a amărăciunilor zilnice. În timpul săptămânii aștepta cu nerăbdare să își ia în primire locul în picioare aflat în dreapta iconostasului și apoi să își lase gân­durile purtate în voie de rugăciuni și cântări. I se părea că pe durata acelor ceasuri uită de toate sau, mai bine zis, că în acele clipe trecutul de­moralizator și viitorul îngrijorător se contopesc în prezentul umplut de intensitate. Cel mai mult îi plăcea să privească icoanele. Stăruind cu privirea asupra lor minute în șir, i se părea că acele chipuri sfinte împrumută expresii sugerate chiar de starea lui de spirit. Când venea trist la rugăciune parcă și icoanele deveneau mohorâte, în consonanță cu tonul sufletului său. Când in­tra binedispus în lăcaș, și icoanele îl priveau surâzând, într-o stranie rezonanță cu armonia dinăuntrul său. Acele chipuri deveniseră cumva com­plice ale propriilor trăiri.

citește articolul


Către prieteni, la vremuri de încercarePr. dr. Claudiu Băzăvan 11.05.2020

Dragii mei,

Scriu aceste rânduri cu gândul la voi, cei care în diferite împrejurări mi-ați ieșit în calea vieții. Cu fiecare am petrecut minute, ceasuri, zile sau săptămâni adunate în spațiul sacru al bisericii, la scaunul de spovedanie, în casele voastre sau în călătorii memorabile. De atâtea ori am împărtășit bucurii și necazuri, împreună am râs și am plâns. Vă simt îngrijorați, triști, însingurați, copleșiți de un acut sentiment al abandonului, căutând cu încordare sprijin și nădejde. Cum nu știu când ni se va îngădui să ne vedem față către față, să ne vorbim aievea și să ne îmbrățișăm strâns, vă trimit gândurile de mai jos, nădăjduind că vă vor folosi la refacerea moralului și la recuperarea bucuriei de a fi.

citește articolul


Afară cu intrușii!Pr. dr. Claudiu Băzăvan 30.04.2020

”Spectatorii îngălați și recalcitranți au fost evacuați din sala de concerte pentru că nu meritau să aibă parte de excepționalul spectacol.”

În filmul american Șapte ani în Tibet (lansat în 1997 și ecranizat  după cartea biografică a lui Heinrich Harrer) Brad Pitt interpretează rolul unui alpinist austriac care în împrejurări palpitante devine mentorul lui Dalai Lama în științe și cultură occidentală. La solicitarea tânărului conducător spiritual al Tibetului, H.H. inițiază construcția unui  cinematograf. Spre marea sa mirare, la scurt timp constructorii încetează brusc lucrul deoarece, săpând șanțurile fundației, deranjaseră câteva râme. Spirit practic, austriacul găsește, totuși, o soluție de compromis. În scena următoare unii lucrători extrag cu grijă râmele, câțiva le transportă în pași ca de ritual, în vreme ce alții, intonând imne evlavioase, le îngroapă într-un șanț anume pregătit.

citește articolul


”Jos cu anafura! Sus cu drojdia!”Pr. dr. Claudiu Băzăvan 13.04.2020

Din grijă mare pentru sănătatea cetățenilor, guvernul a dispus închiderea bisericilor pe durată nedefinită. De mai bine de o lună preoții cântă și se roagă între pereții goi, dar transmit consolator slujbele on-line, ca și cum focul de pe fundalul ecranului ar ține de cald și tutorialul în care Gordon Ramsay își prezintă rețeta de hamburger ar ține de foame.
Respectând în general măsurile de prevenție, oamenii au acces neîngrădit în supermarket, farmacie, bancă și autobuz, nu și la biserică. Unii au presupus necugetat, alții au acceptat pripit și au încurajat absurd că biserica prezintă un risc de îmbolnăvire net superior. Autoritățile de stat, cu largul concurs și sprijin solidar al multora, au eliminat astfel mii de potențiale focare de infecție, contribuind salutar la grabnica însănătoșire a nației.
Degeaba zice Hristos: ”Eu sunt pâinea vieţii; cel ce vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce va crede în Mine nu va înseta niciodată!” (Ioan 6, 35). Prin îndepărtarea oamenilor din biserici și prin restricționarea accesului la Împărtășanie, la vreme de pandemie Hristos a ajuns să valoreze mai puțin decât o franzelă sau decât o sticlă de apă minerală. ”Nu mai luați, mâncați, Acesta este Trupul meu - posibil contagios, mai ales servit cu lingurița comună - care se frânge pentru voi (câtă risipă!) spre iertarea păcatelor. Nu mai beți dintru acesta toți (afară de situația privilegiată în care vă aflați pe patul de moarte), Acesta este Sângele meu (foarte probabil purtător de microbi, luați distanță!), al Legii celei noi (suspendată până la noi ordine), care pentru voi și pentru mulți se varsă (la fel de inutil) spre iertarea păcatelor! (Matei 26, 26-28). Pâinea coborâtă din cer, hrana vieții, apa cea vie, băutura fără de moarte nu sunt recomandabile, pot dăuna grav sănătății. Jos cu anafura! Sus cu drojdia! Evitați aghiasma! Trăiască berea!
Spațiul de închinare nu primește nici măcar considerația acordată unei farmacii. Altădată ”mulţimea căuta să se atingă de El, că putere ieşea din El şi-i vindeca pe toţi.” (Luca 6, 19). Într-o perioadă în care ne apropiem de vârful pandemiei, mai ales acum nu vă atingeți de El! Puterea de vindecare a rugăciunii? De acord, dar nu și pe timp de boală! Icoane făcătoare de minuni? Posibil, nu și la vreme de molimă! Piramidonul primează binecuvântării, antidepresivele alungă tristețea, gripovit crește speranța de viață!
Biserica nu se bucură nici de respectul cuvenit unui tramvai. Ce i-o fi trecut prin minte Sfântului Petru să compare Biserica lui Hristos cu arca lui Noe, în care își găsesc salvarea cei care primesc Botezul? (vezi I Petru 3, 20). La ce bun că, potrivit regulii arhitectonice, biserica are forma de navă îndreptată spre Răsărit? Cui îi mai pasă de călătoria pe marea învolburată a vieții spre limanul mântuirii? ”Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi!” (Matei 11, 28)? Atenție, deocamdată se suspendă deplasările inutile! Se recomandă totuși atenție mărită la expirarea abonamentului de transport în comun.
Hristos lămurește pentru totdeauna subiectul alimentației sănătoase: ”Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi.” (Ioan 6, 53).
Chestiunea protejării și recuperării sănătății a fost de asemenea precizată: ”Au orbit ochii lor şi a împietrit inima lor, ca să nu vadă cu ochii şi să nu înţeleagă cu inima şi ca nu cumva să se întoarcă şi Eu să-i vindec!” (Ioan 4, 40).
Cu privire la deplasări, recomandările evanghelice sunt clare: ”Umblați cât aveți lumina ca să nu vă prindă întunericul! Căci cel umblă în întuneric nu știe unde merge!” (Ioan 12, 35).

Există totuși o șansă de a pătrunde în biserică, legal și în condiții de maximă siguranță: potrivit instrucțiunilor, spațiul de cult poate găzdui ceremonii religioase (botezuri, cununii, înmormântări) în prezența a maxim 8 persoane. Cum în perioada postului suprapusă stării de urgență, nunțile și botezurile s-au anulat de la sine, rezultă că ai șanse să ajungi la biserică mai degrabă mort decât viu.
Pentru lacrimile care curg pe lângă zidurile bisericilor zăvorâte, pentru suspinele de deznădejde ale celor singuri, pentru rugăciunile nerostite, pentru binecuvântările interzise, pentru Împărtășania refuzată, pentru suferința desconsiderată, cineva, la un moment dat, va răspunde. Nu sunt curios să aflu cine, când și în ce fel va plăti. Dar dacă inconștienții care zădărnicesc combaterea bolii primesc pedepse atât de aspre, vă imaginați că nu le va fi ușor nici celor care, într-o formă sau alta, au zădărnicit întâlnirea cu Dumnezeu. Psalmistul notează o vorbă: ”Pentru necazul săracilor şi suspinul nenorociţilor Mă voi scula, zice Domnul!” (Ps. 11, 5).
La vreme de încercare colectivă cuvintele care vor supraviețui lumii (Matei 24, 35) nu pot fi puse între paranteze, dimpotrivă, abia acum hrănesc inimile, tratează speranța și descoperă drumul.
Ce nu au luat în seamă autoritățile, de atunci și nu doar de atunci, e că repudierea, întemnițarea, umilirea, răstignirea, îngroparea lui Iisus nu au zădărnicit învierea Lui. Când întunericul părea de nepătruns, atunci a țâșnit Lumina! Când suferința și absurdul păreau implacabile, atunci s-a ivit Salvarea! Când moartea părea că se înstăpânise pentru totdeauna, atunci a izbucnit Viața! La ora târzie din noapte când magazinele alimentare, băncile și farmaciile vor fi închise iar tramvaiele retrase la depou, Hristos se va elibera din bisericile încuiate preventiv, redându-ne bucuria de a fi, speranța că vom trece cu bine peste încercare și certitudinea că în curând ne vom regăsi aievea.

citește articolul