„Neputinţa neamului românesc de a se realiza pe plan politic şi material l-a închis în sine (faţă de celelalte popoare), dar l-a deschis faţă de Dumnezeu. Durerea şi sărăcia, povara vremurilor grele pe care neamul a purtat-o îndelung, au adus la viaţă un tip uman de o mare înălţime spirituală, un om ales, un om simplu şi adânc. Civilizaţia română sătească este întemeiată pe o anume viziune de viaţă, pe un anume stil etnic, care se desprinde din omenia românească. Ţăranul român este creatorul acestei civilizaţii, în care se îmbină permanent utilul cu frumosul, gravul cu subtilul.”
Ernest BERNEA – „Civilizaţia satului românesc”
citește articolul
„Neagră precum diavolul, fierbinte ca iadul, pură ca un înger şi dulce ca dragostea.” (Talleyrand).
George Steiner a sugerat la un moment dat (într-o conferinţă despre Europa, dacă îmi amintesc eu bine) că ar trebui scrisă o istorie a lumii luând în considerare distribuţia cafenelelor în marile oraşe ale lumii. Într-adevăr, istoria cafelei este fascinantă, întocmai ca licoarea însăşi. Sultani, şeici, colonişti, stăpâni şi sclavi, intrigi politice, ştiinţă şi creativitate, negustori veneţieni, luptă pentru putere şi bogăţie, seducţie - toate aceste elemente pot fi găsite în povestea acestei băuturi care ocupă locul al doilea în lume, ca importanţă economică, imediat în urma petrolului.
citește articolul
Ceea ce până acum era fapt social desfăşurat „pe şest” ar urma să devină perfect legal.
Teza pe care urmează să o susţin în acest text este următoarea: unul dintre efectele (nu are importanţă dacă principal sau secundar) contestatelor ordonanţe de Guvern din zilele lunii de început de an 2017 este că acestea legalizează, consacră, oficializează practici sociale. Ceea ce până acum era fapt social desfăşurat în dosul existenţei sociale, ar urma să se desfăşoare de acum înainte în faţa acesteia.
citește articolul
Miros de pucioasă sau zâmbet de heruvimi?
A fi profesor înseamnă a avea în nări miros de pucioasă iar în urechi cântec de heruvimi.
citește articolul
„Întâlnirea din prezent dă întregul rost al sărbătorii”.
În excelentul său studiu despre relatările Evangheliilor cu privire la începuturile pământeşti ale lui Iisus[1], precum şi în rezumatul său mai scurt al aceluiaşi material[2], Raymond Brown demonstrează că scopul Naraţiunilor Copilăriei nu este biografic; ele nu încearcă să ofere o istorie a originilor pământeşti ale lui Iisus. Mai degrabă, ele prezintă un mesaj, acela al întregii Evanghelii, în miniatură: anunţarea Veştii Bune, acceptarea acesteia de către discipoli şi respingerea de cea mai mare parte a Israelului, extinderea sa în lumea păgână. Nu este povestea copilului Iisus în Betleem, ci semnificaţia lui Hristos pentru omenire în epoca Bisericii post-Cincizecime este cea care se află în spatele naraţiunilor.
citește articolul
