Imaginile unei Românii sătule de minciuni, a unei Românii unite fac înconjurul lumii. Mulțimile au acum o singură voce, a dezgustului și în același timp a determinării... O voce puternică, care răsună până dincolo de hotare și care de data asta nu mai poate fi înăbușită!
Traficul auto ucide, zămisleşte nevrotici, alienează. Societatea este indiscutabil dependentă de traficul auto şi această dependenţă constrânge persoana umană pe de o parte la detenţie, pe de alta la un fel de sclavie. Iar detenţia şi sclavia sunt, după părerea celor mai mulţi teologi, mărci ale societăţii apocaliptice.
Deoarece omul secular exclude spiritualul, rămâne doar cu setea.
Omul secular nu suportă vecinătăţi. Are nevoie de mult spaţiu; spaţiu care să fie, tot, al lui. Dar vorba spaţiu nu se referă la lărgimi, la contemplaţia lumii, la dorul de orizonturi noi, ci la acumulări materiale.
Societăţile statornice şi închegate material şi spiritual produc, de obicei şi la un moment dat, tipuri umane specifice. Anton Dumitriu observă în prefaţa cărţii sale Homo universalis (Ed. Eminescu, Bucureşti, 1990, p. 7 şi urm.) că, de la Răsărit la Apus, marile civilizații au zămislit anumite personaje, reale sau fictive, care transpun în viaţa trăită concepţia respectivelor civilizaţii despre lume şi viaţă.
Am suferit enorm atunci când am aflat că britanicii au ales să voteze pentru ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană!… Am suferit pentru că toată concepţia mea despre Gentlemania se năruia şi în locul acestei imagini regale se ridica ceaţa deasă care ascundea un Albion sumbru ca în scrierile lui Charles Dickens, o lume vulgară şi plesnind de urâţime pestriţă.
