Editorial

Nu te-am meritat, Majestate!Pr. dr. Claudiu Băzăvan 08.12.2017

Îl știam împovărat de ani și de amarul exilului, grav bolnav în ultimele luni, dar alungam din minte gândul că se apropie ziua despărțirii. După 96 de ani de viață, dintre care 71 petrecuți în exil, în ziua Sfântului Nicolae, la prânz, Regele s-a urcat la cer, în acea parte de cer numită România sublimă, o Românie unde și-au dat întâlnire adevăratele elite ale neamului: sfinții, martirii, eroii și mărturisitorii. Din clipa în care Casa Regală a anunțat decesul Suveranului,  nu doar apropiații, ci, culmea cinismului, parcă mai abitir inamicii Majestății Sale s-au grăbit să deplângă dispariția Suveranului.

Vă propun să zăbovim puțin asupra unui moment esențial din viața Majestății Sale: 6 septembrie 1940. În Catedrala Patriarhală din București, imediat după abdicarea lui Carol al II-lea, Mihai a fost încoronat  cu Coroana de Oțel și  uns rege de către patriarhul de atunci, Nicodim Munteanu. În timpul ceremoniei a fost rostită în dreptul său această rugăciune: ”Doamne, Dumnezeul nostru, Împăratul împăraților și Domnul domnilor, care prin Samuil profetul L-ai ales pe David, robul Tău, să fie rege peste poporul Tău, Israel, ascultă acum cererea noastră smerită și caută din locașurile Tale spre robul Tău acesta Mihai, pe care ai binevoit să-l așezi rege peste poporul Tău cel sfânt, pe care L-ai răscumpărat cu Scump Sângele Unuia Născut Fiul Tău: binevoiește să fie uns cu untdelemnul bucuriei, înveșmântează-l cu puterea cea de sus, pune pe capul său o coroana din aur curat, dă-i lui viață îndelungată...” Îndată tânărul rege a fost uns cu Sfântul și Marele Mir, apoi a primit Sfânta Împărtășanie, pentru ca la final în catedrală să răsune polihroniile: "Întru mulți ani, Stăpâne!” și "Pe Stăpânul nostru, Doamne, îl păzește întru mulți ani!”

citește articolul


MARE ŢI-E GRĂDINA, DOAMNE!Pr. dr. Claudiu Băzăvan 20.10.2017

Îi datorăm lui Vigen Guroian şi nu mai puţin editorului şi traducătoru­lui Ioan I. Ică jr. volumul „Grădina ca parabolă teologică, meditaţii despre grădi­nărit” (Deisis, Sibiu, 2011), o încântătoare declaraţie de dragoste faţă de natură. Năs­cut la New York într-o familie de imigranţi armeni, preotul, profesor şi… grădinarul Vigen Guroian reproduce o povestire a co­naţionalului său Teotig (1823-1928) din timpul genocidului la care au fost supuşi armenii în anii Primului Război Mondial. Părintele Ashod Avedian slujea într-un sat din estul Turciei. În timpul deportărilor, nu mai puţin de 4000 de bărbaţi armeni din acel sat au fost separaţi de familiile lor şi împinşi în marş forţat în pustietate. În cursa lor spre moarte, când epuizaseră proviziile de hrană, părintele i-a îndemnat pe oameni să se roage la unison: „Doamne, miluieşte!”. Apoi i-a determinat, începând cu sine, să ia pământ în palmă şi să-l în­ghită ca pe împărtăşanie. Din relatare nu reiese clar dacă, procedând astfel, preotul şi păstoriţii săi au supravieţuit. Un detaliu mai puţin important decât gestul euharis­tic al condamnaţilor.

Revenind pe meleagurile noastre, ne aflăm la puţină vreme după campania de însămânţare a grâului. În momentul în care parcurgeţi aceste rânduri, seminţele au fost deja primite în pântecele pământu­lui unde vreme de nouă luni se vor preface în spice roditoare. Nici că se putea perioa­dă mai nimerită pentru a ni se aminti păţa­nia semănătorului din Evanghelie. Şi acela şi-a dat toată silinţa, a semănat la momen­tul potrivit sămânţă de cea mai bună ca­litate, folosindu-se de toată priceperea sa. Îşi pusese toată nădejdea în cunoştinţele sale agricole şi în ogorul său. Nu şi-ar fi permis vreo neglijenţă, în joc era hrana lui şi a familiei sale. Dar rezultatul a fost mult sub aşteptări. Abia a patra parte a semin­ţelor sale a dat rod (Luca 8, 5-15).

citește articolul


Înregistrări și însămânțăriPr. dr. Claudiu Băzăvan 23.08.2017

Apucăturile pidosnice ale episcopului Corneliu Bârlădeanu și ale preotului Cristian Pomohaci au declanșat un scandal uriaș și fără precedent, oferind detractorilor amatori și profesioniști ocazia voluptuoasă de a se dezlănțui împotriva Bisericii. Pe facebook, rețeaua preferată a calomniatorilor de toate categoriile, au fost proferate amenințări, apostrofări, insulte, înjurături și blesteme la adresa tuturor preoților și a credincioșilor. Pare-se că în această vară a fost descoperită în sfârșit singura și cea mai mare problemă a patriei, a fiecărui pământean și a întregului univers: Biserica Ortodoxă! În lumea  reală clericii și monahii atrag asupra lor priviri aspre și zâmbete disprețuitoare. Un amic, talentat jurnalist local, a declarat că deocamdată nu vrea să mai vadă popi în fața ochilor.  Zilele trecute, în biserică, o doamnă  s-a adresat alteia pe un ton indignat:  “dacă preoţii fac asemenea blestemății, nu voi mai călca în biserică!”. Cealaltă însă a clătinat din cap, a strâns din buze și apoi  a dat o replică antologică:  “Dragă, îți înțeleg supărarea, dar unde ne vom duce?” (bănuiesc că la auzul acestor cuvinte va fi tresărit Sfântul Petru, cel căruia îi este atribuită următoarea mărturisire: ”Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieții veșnice!”- Ioan 6, 68).

Vestea proastă este că parohul de la Moșuni și episcopul de Huși nu sunt singurii degenerați din clerul ortodox. De când cu această zarvă,  unii suspuși din ierarhie nu mai dorm liniștiți,  gândindu-se cu spaimă dacă nu cumva de-a lungul timpului cineva a pătruns în incinta episcopală cu telefonul activat pe REC. Titlul unui articol despre recentele scandaluri din Biserică, semnat de inspiratul preot Constantin Sturzu din Iași, sună în felul următor: „Toţi facem păcate, doar că nu suntem înregistraţi toţi“. Este adevărat, dar celor mai mulți nici măcar nu le-au trecut prin minte asemenea drăcovenii!

citește articolul


File de jurnal Pr. dr. Claudiu Băzăvan 22.06.2017

Londra. Sâmbătă, 10 iunie 2017. World Naked Bike Ride. Parada mondială a celor dezbrăcaţi pe biciclete. Ediţia numărul 15. Ca în fiecare an, sute de bărbaţi şi femei, tineri şi bătrâni, dintre care numeroşi homosexuali şi lesbiene, au defilat goi-goluţi pe biciclete de-a lungul unui traseu de mai mulţi kilometri. Evident, poliția sau autoritățile nu au intervenit în nici un fel pe motiv de tulburare a liniştii publice sau pentru proaste moravuri. Organele exhibate au protestat împotriva poluării generate de autovehicule şi au pledat convingător pentru mersul pe bicicletă. Nu a contat prezenţa copiilor, a turiștilor şi a oamenilor decenți. Libertate mai presus de credinţă, moralitate şi decenţă!

citește articolul


Cultul boilorPr. dr. Claudiu Băzăvan 22.05.2017

“Nimeni nu poate să slujească la doi domni!” (Matei 6, 24)

Dintotdeauna şi aproape pretudin­deni boul a fost ţinut la mare cinste. Trudnic şi răbdător, blând şi puter­nic, boul i-a slujit omului secole de-a rândul, fără să îl dezamăgească. Dat exemplu de de­votament în Scriptură (Isaia 1,3) şi evocat în două rânduri de Mântuitorul (Luca 13, 15, 14, 5), boul era sacrificat şi oferit ca jertfă sa­cră de către evrei, era venerat de către egip­teni, asociat cultului fertilităţii de către daci - de unde şi capul de bour de pe vechea stemă a Moldovei, dar şi obiceiul boului „înstruţat” din ziua de Rusalii care încă se păstrează în satele transilvane.

citește articolul