„Şi acestea noi vi le scriem, ca bucuria noastră să fie deplină!” (I Ioan, 1, 4)

Editorial

Fiul risipitor în turneuPr. dr. Claudiu Băzăvan 04.07.2019

”Să mergem împreună!” Încotro?

Spre deosebire de mulți suspuși în diverse instituții care vorbesc mult și prost, Papa Francisc știe în general ce spune și spune de obicei ce știe. Dincolo de efectele oratorice și de exigențele impuse de protocol, discursul rostit în Catedrala Ortodoxă din București a impresionat nu doar prin claritate și erudiție, dar mai cu seamă prin pragmatism. Iscusit în arta diplomației, având în spate o echipă de experți în teologie și comunicare, Papa Francisc a comentat în detaliu textul rugăciunii „Tatăl nostru”, dar nu a exprimat decât o singură idee, cea care dă și titlul turnelului de trei zile (31 mai - 2 iunie) efectuat în România: „Să mergem împreună!”. Altfel spus, papa Francisc s-a prezentat pe sine, nu ca urmașul direct și infailibil al Sfântului Petru, nu ca un șef de stat, ci mai degrabă ca fiul risipitor care se întoarce spășit, este întâmpinat cu emoție și bucurie de taică-său, dar respins cu răutate de frate-său mai mare (a se vedea reacția ciufută a fratelui „cuminte” în Matei, 15, 25- 30). Vă propun să (re)citiți discursul papei în această cheie. Veți fi uimiți, ca și mine, de franchețea cu care papa Francisc deplânge și sancționează aparenta suficiență a Bisericii Ortodoxe.

citește articolul


Sfântul care s-a ascuns puținPr. dr. Claudiu Băzăvan 23.05.2019

Nu am înțeles pe moment confuzia unei doamne care, spre finalul iernii, m-a întrebat dacă în acest an își poate serba onomastica. Verificând calendarul bisericesc, am devenit eu însumi confuz când nu l-am mai găsit pe Sfântul Gheorghe la locul și la timpul lui. În dimineața zilei care în mod obișnuit îl avea protagonist pe Marele Mucenic, primeam de la o altă (ne)sărbătorită următorul mesaj: „Astăzi, ca și în anii trecuți, ar fi trebuit să îmi sărbătoresc ziua numelui. Știu că nu se sărbătorește și că slujba se ține pe 29 aprilie, a doua zi de Sfântul Paște, dar aș vrea să știu dacă e păcat să mi se ureze căldurosul La mulți ani!” O altă persoană m-a întrebat dacă anul viitor sfântul său ocrotitor se va sărbători tot pe 29 aprilie (!) Cea mai tranșantă reacție a avut-o un domn indignat care mi-a aruncat în față următoarele vorbe: „Părinte, ne-au furat Sfântul!!”

Nedumerirea/nemulțumirea oamenilor pleacă de la un fapt fără precedent în calendarul Bisericii Ortodoxe Române: „Purtătorul de Biruință” nu este menționat ca atare pe 23 aprilie, dată la care în anul 303 i s-a tăiat capul la porunca și în prezența împăratului roman Dioclețian. Este adevărat că ziua Sfântului s-a nimerit în marțea din Săptămâna Patimilor, dar până în acest an ori de câte ori data de 23

citește articolul


Primăvara fără de sfârşitPr. dr. Claudiu Băzăvan 26.04.2019

„Suferinţele, aşteptările, dorurile, răul şi moartea au luat sfârşit!”

Odinioară pământul era cufundat într-un ocean de tristeţe. Soarele răsărea doar ca să apună. Florile înfloreau doar ca să se usuce. Primăvara venea ca să plece cât mai curând. Tot în acea vreme oamenii se năşteau doar ca să moară. Nici răsăriturile, nici florile, nici primăverile, nici naşterile nu erau în stare să alunge tristeţea universală. Dimpotrivă, o întreţineau şi o sporeau, pentru că toate frumuseţile lumii şi bucuriile vieţii purtau pecetea adâncă a degradării şi a morţii. Oamenii îşi plângeau soarta unii altora: „La ce bun toate acestea? La ce foloseşte zbaterea de fiecare clipă? Ne naştem fără voia noastră, creştem prea repede, trăim prea grăbiţi şi murim prea curând. Ce viaţă stupidă! Totul este deşertăciune şi vânare de vânt! (Ecclesiast 1, 14). Să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri! (Isaia 22, 13)”. Şi moartea venea implacabil, hâdă, rece, îngrozitoare şi urât mirositoare, luând cu ea în groapă chipurile, zâmbetele, iubirile, dorurile, speranţele, visele, nostalgiile. Pământul era cufundat într-un ocean de tristeţe şi nimic nu părea să schimbe această stare de lucruri.

citește articolul


Cât de mult îi datorăm unui câinePr. dr. Claudiu Băzăvan 04.03.2019

„Chupette nu este singurul caz bizar din categoria animalelor de companie.”

O pisică birmaneză a intrat recent în to­pul milionarilor cu o sumă frumușică de vreo 250 de milioane de euro, lăsa­tă moștenire de stăpânul ei, excentricul crea­tor de modă Karl Lagerfeld. Chupette nu este singurul caz bizar din categoria animalelor de companie. Chiar și în mediul ortodox, recu­noscut pentru restricțiile severe cu privire la pomenirea animalelor și la accesul acestora în lăcașul de cult, un câine s-a furișat hoțește în calendarul bisericesc, a rămas cuibărit acolo vreme de peste un mileniu și jumătate și nu dă semne că ar vrea să iasă.

citește articolul


Miracolul de pe raftPr. dr. Claudiu Băzăvan 23.01.2019

”Lumea se ridică sau cade, se bucură sau se întristează, se împlinește sau eșuează odată cu noi.”

La ordinul conducerii Partidului Comunist, în 1956, undeva prin sud-estul Chinei, câțiva cercetători au fost convocați ca să analizeze în secret posibilitatea construirii unei arme de distrugere în masă. Deși oamenii de știință și-au dat toată silința să nu dezamăgească  partidul, la un moment dat au fost nevoiți să suspende ședința întrucât tuturor participanților li s-a făcut rău. Duși de urgență la spital și internați, au primit același diagnostic: toxinfecție alimentară severă. Ieșit din comun era faptul că niciunul din savanții în cauză nu consumase altceva decât apă potabilă care, în urma unei riguroase analize, s-a dovedit pură din punct de vedere microbiologic. Ca și cum apa însăși participase la discuții și, profund indignată, se revoltase împotriva celor care elaborau planuri ucigașe...

citește articolul