"Știința fără conștiință este ruina sufletului" François Rabelais

Cancerul de piele şi soareleRoxana Constantinescu 19.06.2018

Nu lăsați lumina să se transforme în foc!

În ultimele decenii, incidenţa cancerului de piele a crescut îngrijorător de mult! Între 2-3 milioane de persoane sunt diagnosticate în fiecare an cu cancer de piele, dintre care 132.000 de persoane cu melanom în diverse stadii.

citește articolul


Doi pustnici și doi morți18.06.2018

Odată, un frate a păcătuit în chinovie. Trăia prin locurile acelea un pustnic, care nu ieşise de mult din chilia sa. Avva chinoviei s-a dus la bătrân şi i-a spus despre păcatul fratelui, iar acesta i-a zis: „Alungaţi-l!”. După ce a ieşit din chinovie, fratele s-a aşezat într-o surpătură şi a început să plângă. Câţiva fraţi care mergeau la avva Pimen s-au nimerit să treacă pe acolo şi l-au auzit plângând, s-au apropiat şi l-au găsit jelindu-se cumplit. L-au rugat să se ridice şi să-l ducă la bătrân, dar el nu vroia, zicând: „Eu rămân să mor aici!”. Fraţii  au plecat la avva Pimen, i-au povestit ce şi cum, iar acesta i-a trimis după el, zicându-le: „Spuneţi-i aşa: «Avva Pimen te cheamă la dânsul»”. Fratele a venit, iar bătrânul, văzându-l necăjit, s-a ridicat, l-a îmbrăţişat, a glumit cu dânsul şi l-a poftit să ia o gustare. Apoi a trimis pe unul din fraţi la pustnic să-i zică: „De mulţi ani vreau să te văd, căci am auzit despre tine, dar, din reţinerea amândurora, nu ne-am întâlnit. Acum însă, întrucât Dumnezeu vrea şi avem prilejul, osteneşte-te până aici, ca să ne vedem”. Pustnicul nu ieşea din chilia sa, dar auzind cuvintele bătrânului şi-a spus: „Dacă Dumnezeu nu l-ar fi încredinţat pe bătrân, n-ar fi trimis după mine”. S-a sculat şi a venit la dânsul şi, după ce s-au îmbrăţişat cu bucurie şi s-au aşezat, avva Pimen i-a zis: „Undeva trăiau doi oameni şi amândoi aveau câte un mort. Unul şi-a lăsat mortul său şi s-a dus să-l plângă pe mortul celuilalt”. Auzind această pildă, pustnicul a fost străpuns până la lacrimi, şi-a amintit ce făcuse şi a zis: „Pimen este sus, sus la cer, iar eu jos, jos pe pământ”.


În iunie şi Dumnezeu îşi pune cireşe la urechi!Marian Scarlat-Ghițeanu 15.06.2018

Lui Alexandru şi tuturor minunilor neamului nostru!

“Doamne, Doamne, ceresc Tată, / Noi pe Tine Te rugăm: / Luminează-a noastră minte, / Lu­cruri bune să-nvăţăm. // Că Tu eşti Stăpânul lumii / Şi al nostru Tată eşti / Şi pe toate cele bune / Numai Tu le împlineşti! Amin. (...) Eu sunt mic, tu fă-mă mare...” Ei, iubitul meu, şi te-ai făcut şi mare! Iar îngeraşul tău ce ţi l-a dat Dumnezeu este tot cu tine şi va fi mereu, aşa cum voi fi şi eu!

citește articolul

A apărut nr. 153, iunie 2018

Din sumar:

În iunie şi Dumnezeu îşi pune cireşe la urechi! - Marian Scarlat Ghiţeanu

România theandrică - Claudiu Băzăvan

Prin democraţie la dictatură religioasă? - Adrian Constantinescu

Jurnal de pelerin în Ţara Sfântă - Georgiana Ionescu Iordache

Sufletul şi bolile lui - Florina Steliana Vasilescu

Avertismentul episcopului vizionar - Silviu Alupei

Eminescu şi România mare - Prof.Dr. Nicolae M. Constantinescu

Rigorile înaintării spre Dumnezeu - Nicușor Nacu

Expansiune - Sabina Ene

Studio Niculescu - Dr. phil. Cătălina Ene Onea

Lumina strecurată între două suflete - Cosmin St. Georgescu

Tu, Bucuria mea! - Monahia Zosima

Cancerul de piele şi soarele - Dr.Roxana Constantinescu

Harul: energia fundamentală! - Constantin St. Dogaru


PARTENERI