■ Juristul ing. Virgil Gabriel Păun, revoluţionar anticomunist în decembrie 1989, este unul dintre fondatorii democraţiei creştine în România în 1990. Ca preşedinte al Fundaţiei „REDAREA ISTORIEI”, creştin-democratul Virgil Gabriel Păun a rămas singura voce anticomunistă care continuă să le strige în faţă românilor că în absenţa lustraţiei România va rămâne victima RESTAURAŢIEI cadrelor PCR şi ale fostei Securităţi.
■ Diagnosticul pus societăţii civile în 2009, deci după două decenii de post-comunism, ne permite azi, la ceas de Centenar, să vizualizăm rădăcinile dezastrului moral, biologic, social şi economic (în plus de catastrofa politică) în care se zbate România.
citește articolul
■ Astăzi, când ne prefacem că sărbătorim Centenarul, nu este român adevărat pe fața pământului care să nu se plângă, să nu-și strige disperarea atunci când se gândește la nenorocirea prezentului și la incertitudinea viitorului scumpei noastre Patrii, România.
■ Cele aproape trei decenii de post-comunism pun în lumină validitatea analizelor și confirmarea avertizărilor publicate între 2000-2004 de inegalabilul gânditor politic creștin-democrat ION VARLAM (fost deținut politic, membru marcant al Diasporei românești din Paris, fost președinte al Uniunii Mondiale a Românilor Liberi).
citește articolul
■ Tânărul de azi se zbate între două lumi. Să fie pierdut în griji și desfătări lumești. Sau să fie parte din oastea lui Hristos, luptătoare pentru mântuirea sufletului și salvarea Neamului nostru creștin.
■ Care modele sunt cele adevărate? Cele din lumea mondenă sau cele din Creștinismul bimilenar? Întrebările sunt, bineînțeles, retorice. Știm că se dorește de la cel mai înalt nivel o dezarmare sufletească a tinerilor români și o anulare a existenței lui Dumnezeu.
citește articolul
“Ferdinand a fost adoptat de România şi s-a comportat ca un adevărat fiu al ei. Printre români, au fost unii care au colaborat cu ocupantul german în primul război mondial, în timp ce Ferdinand căuta împreună cu cei mai buni români drumul spre Unire.” – Regele Mihai cel Devotat
Cu o privire foarte largă asupra veacului de Unire pe care îl sărbătorim – timid, discret, cu un sentiment inexplicabil de jenă, parcă, vedem că în 1916, înţelepţii Ţării, cu regele Ferdinand în frunte, au decis ieşirea din neutralitate şi intrarea în război alături de Antantă – Franţa, Anglia (şi Rusia), contra alianţei Puterilor Centrale, formată din Germania şi Austro-Ungaria, pentru România Mare. Este de menţionat rolul special pe care l-au avut Statele Unite ale Americii în primul război mondial, în general, şi în sprijinirea năzuinţelor românilor pentru Reîntregire, în mod special.
citește articolul
