O mângâiere pentru căţel este normală, cu condiţia să nu fie mângâierea preferată.
Unii dintre fiii Bisericii nutresc pentru câini o pasiune exagerată și uimitoare. Ajungi să te întrebi dacă mai simte creștinește cel deprins să sărute botul animalului cu toată tandrețea iubirii. Alții nu se sfiesc să atribuie câinilor calități văzute doar de ei, iar alții sporovăiesc prinși într-un dialog care, totuși, este monolog. Am auzit și de cazuri, e drept, nu la ortodocși, când unii le lasă averea moștenire, drept mulțumire pentru o fidelitate de negăsit la oameni.
citește articolul
Potrivit unei hotărâri de Guvern care a intrat în vigoare în urmă cu câteva zile, înmormântările se vor efectua după anumite reguli stricte.
Hotărârea Guvernului stabilește exact cum se transportă defunctul, cum este îmbălsămat, înhumat, incinerat, dar și deshumat.
De departe, cea mai dură regulă o reprezintă cea care stabilește că mortul trebuie dus la groapă în decurs de 36 de ore de când s-a stabilit decesul.
citește articolul
Avva Orsisios a zis: „O cărămidă nearsă, așezată la temelia unei case, aproape de râu, nu rezistă nicio zi, dar dacă e arsă, se face ca piatra. La fel, un om cu simțire trupească, unul care nu s-a ars ca Iosif, în frica de Dumnezeu, se sfărâmă îndată ce ajunge conducător. Aceștia au multe ispite, căci trăiesc între oameni. De aceea e bine ca omul care își cunoaște măsura să fugă de greutatea puterii. Cei tari în credință sunt de neclintit. Dacă e să vorbim despre același Iosif, vom spune că nu era de pe pământ – câte ispite n-a avut, și în ce ținut, acolo unde pe atunci nu era nici urmă de credință în Dumnezeu! Dar Dumnezeul părinților săi a fost mereu cu dânsul și l-a scăpat de toate necazurile, iar acum stă împreună cu părinții săi în Împărăția cerurilor. Noi, la fel, cunoscându-ne măsura, să continuăm lupta (spirituală). Abia așa vom putea scăpa de Judecata lui Dumnezeu”.
citește articolul
