Primele două duminici ale perioadei bisericeşti a Triodului ne pun în faţa minţii şi conştiinţei noastre două pilde deosebit de semnificative şi de elocvente pentru viaţa noastră spirituală şi pentru urcuşul nostru duhovnicesc: Pilda Vameşului şi a Fariseului (Ev. Luca, 18, 10 – 14) şi Pilda Fiului Risipitor (Ev. Luca, 15, 11 – 32).

Să începem cu lacrimile!

■ Sfârșitul celui de al doilea mileniu a consemnat o victorie uriașă a științei. S-a descoperit ca genomul uman este strict caracteristic fiecărei ființe, adică ADN-ul fiecărui individ este irepetabil. Deci, cel puțin la nivel genetic suntem unicate, așa încât vânturata teorie a egalității dintre oameni și-a găsit în sfârșit adevărata semnificație: există doar o egalitate de șanse, în rest nimeni nu poate fi înlocuit de altă persoană cu aceleași calități.

■ Unicitatea ființei umane era de fapt dovedită de mult prin unicitatea amprentelor digitale, la care s-au adăugat între timp unicitatea biochimică a omului: nu există două compoziții identice ale laptelui matern.