Mierea de albine a fost prima substanţă dulce folosită de om, fiind preţuită în special de preoţi în cadrul diverselor ritualuri. În vechime, originea mierii a rămas vreme îndelungată un mister, astfel că populaţiile care o consumau venerau albinele şi considerau produsul lor o hrană a zeilor, înregistrându-l în numeroase mituri şi obiceiuri. Cele mai vechi documente referitoare la miere sunt două fragmente scrise în limba sumeriană. În lumea antică mierea era folosită la prepararea unei băuturi alcoolice la care se adăuga polen şi levuri din faguri. De la egipteni au rămas mărturii privind modul de recoltare şi folosire a mierii. Babilionenii şi diferite civilizații străvechi din India şi China utilizau mierea ca medicament cât şi la ritualuri şi ceremonii. În vechiul Testament găsim scris “miere” de peste 60 de ori. Hipocrate recomanda mierea pentru vindecarea unor afecţiuni gastro-intestinale, renale, respiratorii şi pentru tratamentul plăgilor. Pliniu indica mierea în asociere cu untura de peşte la tratarea rănilor infectate. Musulmanii foloseau mierea ca un leac bun pentru orice boală.

Compoziţia chimică a mierii constă în glucide, dextrine, enzime, săruri minerale, vitamine, acid folic, fermenţi, hormoni, antioxidanţi, proteine (12 aminoacizi), urme de polen. Valoarea alimentară a mierii constă în bogăţia ei în zaharuri 70-80%, din acest punct de vedere fiind un aliment energetic prin excelenţă. Majoritatea zaharurilor din miere sunt zaharuri simple (glucoză şi fructoză), care nu necesită o prelucrare specială prin digestie, fiind direct asimilate şi arse complet, până la stadiul de dioxid de carbon şi apă, eliberând energie în toate etapele de descompunere prin care trec, astfel că mierea este un aliment uşor de asimilat şi digerabil. Deosebirea esenţială a mierii de albine de zahărul comercial constă în conţinutul său ridicat în unele substanţe nezaharoase: microelemente, enzime, vitamine, care îşi exercită efectul pozitiv atât prin acţiunea de reglare a unor funcţii ale organismului, dar contribuind la conferirea calităţilor gustative specifice. Atât aspectul, cât și consistenţa, gustul și mai ales aroma sa specifică fac din miere un aliment mult apreciat. Datorită  conţinutului în uleiuri eterice, parfumul mierii este identic cu parfumul florilor din care provine.

Vasile Voiculescu rămâne un model ce trebuie privit cu sufletul în strădania de a-i înțelege personalitatea luminoasă și complexă. De la început și până la sfârșitul vieții, poetul trăiește în universul credinței, al convingerii interioare neclintite într-o putere care hotărăște formele și mersul lumii. Lui i-a fost dăruit harul de a crede! Convingerea lui neclintită poate cunoaște momente de fervoare sau de apatie, de tăcere înghețată sau de extaz, dar nu e niciodată pusă la îndoială sau negată.

Omul pe care nu l-a cunoscut nimeni