SăptămânaZosima Macarie 15.02.2019
Luni, m-ai umplut de daruri prin Botez
Și mi-ai dat numele rostit de naș în Crez.
”Lasă-mă să trăiesc!”Gabriela Băducu 14.02.2019
”Niciunul dintre inițiatorii recentului actul normative nu este capabil să-și imagineze chinurile suferite de pruncul ucis în pântece.”
22 spre 23 ianuarie 2019 rămâne în memorie ca fiind noaptea în care o clădire emblematică a metropolei New York (One World Trade Center) a fost luminată în culoarea roz pentru a sărbători, potrivit lui Andrew Cuomo, guvernatorul statului american New York, „o victorie istorică pentru newyorkezi și valorile progresive ale acestora“.
Irealul scăldat de ape realeCosmin St. Georgescu 13.02.2019
- Arta: nebunia de a-ţi codifica greşelile.
- Toate capodoperele de artă sunt vechi, astfel încât orice deficienţă a lor să fie pusă pe seama timpului; poate Venus din Milo avea mâini de bărbat.
- În mod direct arta supraîncarcă natura.Un dig pe care am picta valuri ar fi ridicol. Sirena sculptată la ţărmul mării - simbol al Danemarcei lui Andersen - este perfect integrată în mediu. Ea este irealul scăldat de ape reale. Pe de o parte nu tulbură tautologic natura - neaparţinându-i, pe de altă parte aduce basmul în lumina adevărată a concretului.
- Talentul nu îmbunătăţeşte opera, dar o face mai asimilabilă.
- Arta este telegrama lui Proust în care minciuna explicativă nu mai are loc. Rămâne sarcina fiecărui receptor să o inventeze.Umberto Eco numeşte această operă ce se amplifică la infinit prin receptarea ei “opera deschisă”.
- Arta: etalarea culturii.
Dispută între pustnici12.02.2019
Un frate a venit la avva Pimen şi-i zice: „Îmi semăn ogorul şi dau din el de pomană”. Bătrânul îi zice: „Bine faci!”. Fratele s-a dus cu mare osârdie şi a sporit în facerea de bine. Avva Anub a auzit povestea şi-l întreabă pe avva Pimen: „Nu te temi de Dumnezeu să spui asemenea vorbe fratelui?”. Bătrânul a tăcut, iar după două zile trimite după frate şi-i zice de faţă cu Anub: „Ce mi-ai spus mai deunăzi, că aveam gândul la altceva?”. Fratele îi zice: „Am spus că îmi semăn ogorul şi dau din el de pomană”. Avva Pimen i-a zis: „Eu am crezut că vorbeşti despre fratele tău mirean. Dacă tu faci asta, află că nu este treabă de călugăr”. Auzind fratele s-a întristat şi a zis: „Dar nu ştiu să fac altceva şi nu pot să rămân cu ogorul nesemănat”. După ce a plecat, avva Anub s-a plecat înaintea avvei Pimen şi i-a zis: „Iartă-mă!”. Avva Pimen i-a răspuns: „Am ştiut de la început că nu e treabă de călugăr, dar am vorbit după cugetul lui, îmboldindu-l să se ostenească întru milostenie. Acum va face acelaşi lucru, dar plin de supărare”.
