Un frate i-a zis avvei Pimen: „Dacă-i dau unui frate o bucată de pâine, sau altceva, demonii murdăresc acest gest, ca şi cum ar fi făcut pentru a plăcea oamenilor”. Bătrânul zice: „Chiar dacă ar fi pentru a plăcea oamenilor, noi tot îi vom da fratelui ce-i trebuie”. Şi i-a spus următoarea parabolă: „Doi ţărani locuiau în acelaşi sat. Unul dintre ei, după ce a semănat, a strâns un pic de recoltă necurată; celălalt nu s-a ostenit să semene şi n-a strâns nimic. Venind foametea, care dintre ei va supravieţui?”. Fratele a răspuns: „Cel care a strâns puţină recoltă necurată”. Bătrânul zice: „Aşa şi noi, să semănăm puţin, chiar dacă seminţe necurate, ca să nu murim de foame”.

• Dacă te dai bătut înainte de finalul luptei, victoria nu-ţi va aparţine nici data viitoare.
• Când începem o acţiune, ne uităm vârsta.
• Curajul care nu devine faptă e orgoliu.
• Orice erou ştie că are un timp limitat pentru a-şi făptui curajul.
• Muniţia a încurajat întotdeauna curajul combatanţilor.
• A cere înseamnă a avea înainte de termen.
• Suntem curajoşi dacă aducem un lucru pe care toată lumea îl spera, dar mai târziu.
• Nu ştiu dacă are rost să ne iubim, dar cu siguranţă trebuie să încercăm.
• A-ţi face curaj înseamnă a te recunoaşte superior.
• Motivaţia presimte fapta.
• Doar cei care au trăit prost au şansa de a deveni prin moarte eroi.
• Când Avram Iancu a început să  doinească din fluier cu oful cu care a mânuit arma, toţi au spus că a înebunit.