Un frate l-a întrebat pe avva Pimen: „Cum trebuie să stau în chilie?”. El îi zice: „La vedere, în chilie trebuie să lucrezi cu mâinile, să mănânci o singură dată pe zi, să taci şi să meditezi; într-ascuns, a înainta duhovniceşte în chilie înseamnă a te defăima pe tine oriunde mergi, a te îngriji de orele pentru liturghie şi pentru rugăciunile de taină. Dacă se întâmplă să ai timp liber de la lucru cu mâinile, mergi la liturghie şi termină-ţi pravila netulburat. Scopul tuturor acestora este să dobândeşti o tovărăşie bună şi să te îndepărtezi de una rea”.
- Libertatea pentru care au suferit și murit mulți preoți și credincioși în închisorile comuniste a fost dobândită în 1989 cu prețul sângelui tinerilor care strigau: „Cu noi este Dumnezeu” și „Vom muri și vom fi liberi!” În mijlocul lor se afla Părintele Galeriu, care împreună cu ei rostea rugăciunea „Tatăl nostru”.
- După un sfert de veac, în urma postării online a unui articol, pe site-ul http://j.mp/18000biserici, din 1 nov. 2015, într-o emisiune Tv, oarecine striga: „Rușine! 18.000 de biserici, 425 de spitale”.
- Deși cifra nu este exactă, totuși nu e departe de realitate. Potrivit Cancelariei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (http://j.mp/patriarhia), la începutul anului 2014 erau deschise cultului și funcționau 16.287 locașuri de cult ortodoxe.
- Dar nu exactitatea cifrei este importantă aici. Cifra aceasta mare, izvorâtă în urma incendiului de la Colectiv, este menită să manipuleze (http://j.mp/mobilulascuns).
O altă manipulare se poate constata și din faptul că preotul de la ISU a fost încă din noaptea incendiului la Colectiv pentru a ajuta la salvarea supraviețuitorilor și pentru a săvârși o rugăciune (http://j.mp/consiliereisu). Nu numai că nu s-a spus nimic despre aceasta, nu numai că nici o televiziune nu l-a filmat, dimpotrivă, a doua zi era adresată întrebarea „Unde sunt preoții?” și exista o atitudine ostentativă la adresa Bisericii prin pancarte pe care era scris: „Noi vrem spitale, nu catedrale”. Scopul acestor manipulări este acela de a naște în sufletele oamenilor ură și revoltă împotriva Bisericii, făcându-i pe români să creadă că toate cele 18.000 de lăcașuri de cult au fost construite în ultimii ani în detrimentul construirii unor spitale și școli.
citește articolul
Va veni vremea, şi acum este, când bunul simţ, dreapta judecată, şi acea regulă de aur (antică) a măsurii în toate, vor fi considerate nişte prejudecăţi ale legii morale nescrise, sau şi mai rău, ca aspecte patologice ale conduitei şi comportamentului uman în societate. În schimb, ticăloşia, nesimţirea, flecăreala şi şmecheria vor fi considerate drept reguli de viaţă într-o lume bazată pe principiul „homo homini lupus”. Acumulate în timp, de atâtea şi atâtea generaţii, acestea tind să devină endemice. Altădată erau puse la stâlpul infamiei, sancţionate sever atât de „gura satului” (expresie a eticului tradiţional), cât şi de dreptatea crudă a justiţiei timpului. Nimic din toate acestea, astăzi, n-a mai rămas în picioare. Nimeni nu mai ţine cont de nimic (lege, morală, etc), fiecare e lăsat să se descurce „driblând” şi una şi alta: şi legea şi bunul simţ... Nu merită să mai trăieşti în această lume ca un complice al ei. Trăieşte în lumea ta în care speri că vei găsi prietenia şi dragostea.
“Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert” (pounca a III-a)
Dumnezeu e apolitic și niciodată de stânga, asta ar fi definiția completă. Observ cum liderii politici din toată lumea Îl folosesc pe Dumnezeu ca aliat al lor, de parcă ar fi membru de partid. În porunca a III-a se spune: “Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert”, totuși pare cea mai puțin respectată poruncă din Decalog.
citește articolul
