Avva Moise a zis, odată, fratelui Zaharia: „Spune-mi, ce trebuie să fac?”. Acesta, auzind aşa ceva, s-a aruncat la picioarele lui şi i-a zis: „Tu mă întrebi, părinte?”. Bătrânul îi zice: „Crede-mă, copilul meu, Zaharia. Am văzut Duhul Sfânt venind peste tine şi de aceea sunt silit să te întreb”. Atunci Zaharia şi-a luat culionul de pe cap, l-a pus jos şi călcându-l în picioare a zis: „Dacă cineva nu-şi zdrobeşte aşa omul dintr-însul, acela nu-i călugăr”.

• Moise a spart tablele legilor pentru a arăta că ele sunt ultimul lucru prin care Dumnezeu ar fi vrut să se impună.
• Jertfa lui Iisus ne arată că aceia care nu sunt înţeleşi pe pământ vor fi înţeleşi în Cer. Iisus a fost atât de jignit între oameni încât, Înviat, S-a arătat numai acelora care au crezut în El. Nici El nu i-a suportat la nesfârşit pe duşmanii propriei Sale profeţii, cărora, deşi ar fi putut, nu le-a adus dovada împlinirii ei. Astfel, Iisus Se menţine strict în sfera credinţei, a sufletului întors spre Cer, evitând demonstraţia carteziană riguroasă. Experienţele sunt biblice, dar aglutinarea lor le transformă în ştiinţă.