Vai de ironia goală, de persiflarea arogantă, de luarea peste picior a lucrurilor grave, serioase! Vai de cei ce neînţelegând râd ca proştii de toţi şi de toate, vai de cei ce au transformat ironia din îndreptare în înjosire, de cei ce în fond suferă de un complex de inferioritate şi vor să-l mascheze după „ştiinţa” lor... Altceva era ironia înţeleptului, altfel „râsul patriarhilor” (T.Baconsky), altceva ironia socratică şi cu totul altceva ironia Mântuitorului...

În spatele ironiei grave, autentice stă un spirit tragic, în spatele ironiei goale un spirit relativist, cameleonic. Spiritul nu-i „poiana lui Iocan” (M. Preda) şi nici „cafenea literară”...

„Prin neputinţele altora ni se arată nevoile.”

Subiectul statutului orei de religie, organizarea acesteia - respectiv modul de înscriere la oră - a fost dezbătut vreme de câteva luni bune. Deocamdată religia nu se scoate din trunchiul comun, adică din rândul materiilor cu statut obligatoriu – aspect de care CCR nu se atinge, rămâne doar partea tehnică, organizatorică. S-a cerut părinţilor completarea cererilor care să confirme acordul lor pentru participarea copiilor la ore, majoritatea supunându-se astfel minorităţii!