Ecourile Berlinalei 2018Dr.phil. Cătălina Ene Onea 06.03.2018

Cifre record și teme controversate

Duminică, 25 februarie a.c., s-a tras cortina peste cea de-a 68-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Berlin. Cu peste 21 de mii de acreditați din 130 de țări, aproximativ 10 mii de vizitatori la European Film Market (târgul de film european organizat în cadrul festivalului), circa 330 de mii de bilete vândute și 1300 de discuții individuale în cadrul Co-Production Market (loc de întâlnire pentru cineaști din întreaga lume, care au ocazia aici să se cunoască și să pună bazele unei colaborări), Berlinala 2018 marchează cifre record atât la public, cât și la participanți din branșa cinematografică. A fost o „ediție cu succes”, se scrie în comunicatul de presă emis de biroul Festivalului după ultimele proiecții, o nouă ediție cu filme din cele mai diverse, care au generat sentimente din cele mai variate, de la admirație și încântare, până la indignare sau chiar furie – adică exact ceea ce își dorește Festivalul de la filmele incluse în programul său. Căci se știe că Berlinala este un festival îndrăzneț, cu multă personalitate, și fără teama de a rupe bariere (artificial) impuse sau de a șoca.

citește articolul


Lacrimile Basarabiei creștineMarian Scarlat-Ghițeanu 05.03.2018

Nesfârșita suferință a ținutului devorat de Marile Puteri

27 martie 2018. Un veac de la Unirea cu Țara a Basarabiei (partea din Moldova răpită de ruşi). Nu se prea aude ceva des­pre această aniversare. Se aude, în schimb, lătratul dodonilor. Din Basarabia şi din Ţară. Dodo­nii din Basarabia latră a furie şi spaimă că, treptat sau brusc, Mol­dova “independentă şi neutră” s-ar putea uni cu România.

citește articolul


”Fie să renască!”Pr. dr. Claudiu Băzăvan 02.03.2018

„Mergem pe urmele Lui, prin moarte și Înviere, cu țară cu tot.”

De fiecare dată când, la Liturghie, sunt pomeniți eroii, martirii și luptătorii români, de oriunde și de oricând, mă cuprinde un soi de jenă amestecată cu tristețe și vinovăție. Cât de străine și de îndepărtate ne par ide­alurile pentru care cei mai viteji și cei mai buni dintre conaționali au găsit de cuviință să își dea viața! Cu toată păre­rea de rău și împotriva voinței, îmi vine să îi dau dreptate lui Emil Cioran care, în Îndrumar pătimaș, cu cinismul caracte­ristic, definea sacrificiul drept „pagubă ireparabilă”. Bieții de ei au murit cu nă­dejdea ca măcar copiii și nepoții lor să trăiască libertatea și fericirea de care ei nu au avut parte, însă urmașii nu sunt demni de ei, le trădează speranțele, le disprețuiesc jertfa sau pleacă încotro văd cu ochii, numai să scape dintr-o țară care devine tot mai puțin locuibilă. Gâlceava politică de fiecare zi, disputele interminabile pe seama legilor justiției, intoxicarea mediatică, dezordinea legis­lativă, haosul fiscal, lăcomia și răutatea gratuită se răsfrâng în toate domeniile de activitate. „De la opincă la vlădică”, nimeni nu scapă nevătămat. Consecința revoltătoare este că la fiecare trei mi­nute un român părăsește țara, hotărât să nu se mai întoarcă decât cel mult în vacanță. Un recent raport al Organizaţiei Naţiunilor Unite arată că ţara noastră este a doua în clasamentul mondial al migraţiei, după Siria, ţară lovită de un război civil. În acest ritm, România ar putea să rămână în câțiva ani fără forţă de muncă, iar în câteva decenii fără populație, dacă nu cumva între timp va fi ocupată de alții care o vor prețui la adevărata valoare și o vor administra cu inteligență și onestitate. România de azi se aseamănă unei corăbii grav avariate care plutește în derivă, fără o destinație precisă și fără nădejdea de a se salva; membrii echipajului, aflați într-o avan­sată stare de ebrietate, își dispută cu sălbăticie conducerea navei, iar pasage­rii, îngroziți de iminența dezastrului, se aruncă unul câte unul în valuri, sperând că se vor salva pe cont propriu. Rămân la bord neputincioșii, care așteaptă cu febrilitate o minune, câțiva oameni de bună credință care luptă din răsputeri să redreseze ambarcațiunea și escrocii, cei care îi exploatează cu pasiune până în ul­timul moment pe nefericiții lor tovarăși de drum.

citește articolul


Un sportiv hrănește o țară28.02.2018

Jucătorul sârb de tenis Novak Djokovic, fost numărul unu mondial,  va deschide în țara sa un restaurant gratuit pentru persoanele fără adăpost și fără posibilități. El a precizat că ține să le mulțumească celor care l-au susținut.  «Vreau să redau Serbiei ceea ce Serbia mi-a dat ». Nu este prima unitate deschisă de jucătorul sârb. Acesta a inaugurat deja restaurantul « Novak » în 2009 în Belgrad și « Eqvita», un restaurant vegetarian deschis în Monte-Carlo în 2016, oraș în care locuiește familia sa. Noul restaurant propune o bucătărie ”de familie” care va oferi hrană oamenilor fără adăpost sau aflați în nevoi. Novak Djokovic și-a explicat demersul printr-un comunicat: ”Banii nu sunt o problemă pentru mine. Am câștigat destui bani cât să pot să hrănesc toată Serbia. Cred că oamenii merită acest lucru după tot sprijinul pe care mi l-au acordat. De ce hrană gratuită? Alimentația este combustibilul căruia îi atribui reușita mea. Din toate lucrurile pe care le-am experimentat în viața mea de sportiv, o alimentație sănătoasă este ceea ce m-a schimbat cel mai mult.” Impresionant gest din partea celui care era încă numărul 1 mondial cu un an în urmă și câștigător la Roland Garos. Într-adevăr, Djokovic are mijloacele pentru a veni în ajutorul celor aflați în nevoi, într-o țară care cunoaște în prezent grave dificultăți economice. El este încă, la ora actuală, tenismanul cel mai bine plătit din lume. A fost chiar primul jucător din istoria acestui sport care a depășit 100 de milioane de dolari anul trecut.

www.la-revue-de-presse.fr

A apărut nr. 222-228 martie - septembrie 2024

Din sumar:

Cele mai bune roade - pr. dr. Claudiu Băzăvan

Nimic nou sub soare - pr. Eduard Ioan Rădună

Lumea nu ne va opri din drum - Gabriela Băducu

Atentat asupra Cinei - pr. prof. dr. docent Mihai Valică

Doar adevărul ne face liberi! - Pr. prof. dr. docent Mihai Valică

Tentația reprezentării simbolice a Învierii  -Nicușor Nacu

Destinații coolturale - Dr.phil. Cătălina Ene Onea

Drag mi-e jocul românescu - pr. Eduard Ioan Rădună

Lumină în ceața toamnei - Carmen Elena Toader

Labirintul timpului regăsit - Sabina Ene

Cât a mai rămas din chipul Mariei? - Constantin St. Dogaru

Servit cu îngeri sau demoni

„Sângele vorbește” - Dr. Roxana Constantinescu

Un loc de cinste în ceruri

Dovlecel cu carne de vițel - Marian Paraschiv

PARTENERI